Riefra

Iubitul meu, Nu stiu daca scrisoarea asta va ajunge vreodata in mainile tale. Pe undeva as vrea sa cred ca da, cu toate ca ratiunea ma-ndeamna s-o rup in mii de bucatele. De ce iti scriu acum, de ce simt nevoia de a-ti transmite macar o parte din zbuciumul si din nefericirea mea tocmai tie, desi as vrea sa te apar de orice tristete, nu as putea spune... Stiu doar ca nevoia de a-ti vorbi este mai puternica decat prudenta, mai profunda decat orice temere si mai presus decat propria ratiune. Iubirea... Pana nu demult o notiune lipsita de semnificatie, un sentiment strain mie si pe care nu as fi crezut vreodata ca il voi cunoaste. Un sentiment pe care nu l-am considerat vrednic de atentie si de care mi-am batut joc. Iubirea mea, chinul meu zilnic, otrava mea... As vrea sa am dreptul sa iti rapesc linistea si sa iti pot spune tot ceea ce simt, tot ceea ce am trait si traiesc, toate cuvintele care stiu ca nu vor parasi niciodata buzele mele. Ti-am scris asadar ca sa-ti doresc fericire alaturi de cea iubita de tine. Atata tot. Eu, dintre tote, ce ironie! Eu sa iti scriu o astfel de urare cand in adancul sufletului imi doresc sa nu iti gasesti niciodata linistea alaturi de alta, sa nu fii niciodata fericit cat timp nu suntem impreuna ! Sa nu iubesti pe nimeni cat timp aceea nu pot fi eu !...