Ca şi cum cineva te-ar jupoi de piele şi te-ar arunca pe asfaltul fierbinte iar tu tre să te târăşti. Narcis. 26.01.2016 Muțumesc că m-ai făcut o persoană mai bună decât mi-a permis vreodată teatrul meu să pretind a fi. Dorul de tine îmi stinge focul interior. În fiecare dimineață când mă trezesc,te aleg pe tine.În fiecare dinineață când mă trezesc,aleg să încerc.Nu aş alege niciodată nişte scoarță de copac în locul pădurilor din ochii tăi. Nu mă vei pierde niciodată fiindcă eu fac parte din tine exact cum și tu faci parte din mine. Nu mă vei pierde niciodată fiindcă o sa te iubesc pe tine și când o să-l iubesc pe altul și o să te vreau pe tine și când o să-l vreau pe altul. Doare. Mă doare. Mă doare fiecare val de durere. Fie că e unul care mă răcorește,aducându-mă cu picioarele pe pământ,fie că e unul care e moale și îmi amintește de niște lucruri pe care inima nu vrea să le uite,fie că e unul din care să mă chinui ceva timp să ies sau fie că e unul care îl văd venind,toate dor oricum. Important nu e durerea, important nu e să o ascund și nici măcar câte valuri sunt, important e să nu mă înnec. Și apoi ce apă mi-ar stinge focul interior? Ce potop de durere și resemnare mi-ar stinge focul ce mi l-ai aprins în inimă? Ce m-ar putea face să te urăsc mai puțin și să te vreau mai puțin în același timp? Cat mai mult de atât m-ar putea scârbi faptul că mă atragi?