kiss me hard before you go

Ne-am recunoscut

fără să ne fi atins vreodată.

Chipul tău avea vocea

mesajelor de noapte,

iar ochii —

pauzele dintre răspunsuri.

Cuvintele,

atât de curajoase pe ecran,

au tăcut o clipă între noi,

ca niște păsări

neobișnuite cu aerul real.

Și totuși,

tăcerea nu ne-a speriat.

Te-am privit

ca pe ceva știut dinainte,

dar văzut pentru prima oară.

Zâmbetul tău

nu mai avea emoticoane —

era mai fragil,

mai adevărat.

Distanța s-a strâns

într-un pas mic spre tine.

Toate conversațiile

au devenit respirație,

iar timpul,

care ne despărțise,

ne privea acum

cum ne apropiem.

Și când mâna ta

a găsit-o pe a mea,

cuvintele au capitulat.

Pielea a început să vorbească

o limbă veche,

caldă,

în care dorul

nu mai avea nevoie de explicații.

Apropierea ta

era un foc domol,

iar trupurile —

două promisiuni care se recunosc.

Ne-am lăsat învăluiți

de acel „încet”

în care dorința nu arde,

ci se adâncește.

Atunci am știut:

unele întâlniri încep cu mesaje,

dar se împlinesc

abia când inimile

și trupurile

își spun același adevăr,

More of my art @alwaystiredshark