Kira Valentina

mă ridic peste trei generații

să aduc în trecut iubire

peste lovitura care a rostogolit-o pe mama în burta mamei ei pe un deal,

peste forcepsul care m-a adus în viață și

peste distanța din primele  mele săptămâni de viață,

când între mine și mama au fost holuri de spital

  risipesc vraja durerii perpetuate în ciclu

dizolv atracția violenței asupra emoțiilor exacerbate

șterg cu alb scuzele întârziate ale femeii timorate

  în viitor răzbate iubire cum întotdeauna e viața  

acceptată. văpaie de iubire în mare vipie

*poezie de circumstanță, prima zi de ciclu menstrual, 8.11.2017

Invited by the curator, I chose to treat each Calodemonic Explanations exhibition with means of performance art. During the second action, inspired by George Enache’s exhbition, Mums&Sons, I will use the remaining materials from Ustensil’s closing – 11 spools of golden thread-. Using them, I will connect to the series of photographs in the only way I can – what unites me and the mothers is waiting. Waiting for the child to come home and live moments together. We appreciate waiting. ” - Valentina Chiriță Part of Calodemonic Explanations, curated by bogdan lypkhan, itself part of P R I V A T E L Y - the annual program at ODD

arahnidă mică încurbată uitată în spatele unui tablou vechi, singură pe întinderea uscată, de carton, singură în cadru, singura care își mai amintește ritualul, cum era când se lucra în curte, în poiată, în cuhnii, în dormitoare cu aer static de țară să învie acum purtată de roua dimineții roz azurie, aurie de la floare la floare și printre frunze, să o țeasă din nou și să o gâdile gâze

păianjeni-duhuri, zmee bune înfulecând timp, în stare să acopere absolut totul dacă îl dai, ne duc departe, în amintiri: într-un fel special de lumină, îți văd căldura corpului și mi-e milă, că și eu sunt ca tine, tremurici în licurici. mâini tremurânde de aur duc la gură bătrână viața, coarnele îngropate în d-aia parte dau rod în spațiu

*text scris pentru a fi recitat, folosindu-se un şirag de 27 de seminţe de tamarind.

** inclus în expoziţia Local Goddesses: Impresii de vacanţă, ca instalaţie audio. CAV, 25 octombrie – 26 noiembrie 2016.  Mulţumiri Simonei.

O, mâinile mele murdare amestecă apa în căldare

O mare o treci cu răbdarea, hotare după hotare,

O, moale este cătarea spre pustia din zare

O, mare e răbdarea, o, moale şi sărată e lâna din căldare

domol e clocotul, clipocitul, clipa ce creşte întruna pe loc

în depărtare uite catargele, eu fierb lâna afară la foc

pământul îl bat cu picioarele, nisipul să-l iau îndărăt

pietriş şi zoaie în căldare, domoale lâna dă în clocot

învârt cu băţul, dăngăne agale, timpul nu-l socot

ale ale ale/ ale ale ale/ lâna sub lună îngâne-adormitor

lungită e umbra, departe cărarea, eu fac cu băţul ocol

firav, în clocot, un fir de abur se înalţă spre un norişor

în braţe cu lâna şiroindă mă duc spre mal încolo

şiraguri de spumă, când luna apune, albă e lâna

o candelă veghează lumina, în zori, în larg străluceşte

Sometimes among Buddhists the word ego is used in a derogatory sense, with a different connotation than the Freudian term. As Buddhists, we might say, "My ego causes me so many problems." Then we might think, "Well, then, we're supposed to get rid of it, right? Then there'd be no problem." On the contrary, the idea isn't to get rid of ego but actually to begin to take an interest in ourselves, to investigate and be inquisitive about ourselves.

Şi, ce faci aici?

Întreţin viaţa.

Şi după aia?

O iau de la capăt.

Stăteam cu umbra mea peste cuvântul ‚viaţă’ şi umbra mea era la fel de bună ca a altora. Când ne îndepărtam, nisipul pe care scriam devenea alb, într-un fel rece, neumplut de prezenţă, chiar aşa, ca şi cum s-ar fi golit de ceva. Uneori, ridicam privirea să observ dacă şi alţii sunt pe aceeaşi lungime de undă cu mine, dacă au surprins momentul în care viaţa se scurgea, de fapt, nu avea de unde să se stingă, ci doar se muta alături. Dar, de acel petec de spaţiu, noi ne ocupam. Am văzut înţelegere în privirea unui bărbat, a privit în jos, un moment de reculegere. Stăteam şi întreţineam cu umbrele noastre viaţa. Din literele cu viaţă, mai culegeam cristale şi le puneam în pumnişori de copil. Frânturi de litere se încărcau cu licăre albăstrii. Oaaau. Am ridicat o inimioară din cele aruncate pe lângă maşina lui Irinel şi-am depus-o în pumnul unei fetiţe. Acolo, mai aşteptau şi nişte sclipici şi o floare mică mov de zambilă. În lumină specială, mâna mea era mov, cu material transparent, o mănuşă de dantelă verde. Nu o puteam asimila cu mine deşi o preparasem pentru mine. Un băiat a desenat un oval şi două cercuri mai mici, altul, repede peste, o inimă cu o săgeată lungă de tot.

Nu am apucat să mănânc înainte, nu ai să îmi dai ceva?

Fata a înlemnit deasupra foliei ei cu mâncare (se vedea un colţ de lipie pufoasă) şi a dispărut.

Mai târziu, am scăpat şi de craniul care îmi amintea. Am scris pe tăbliţă “e evident”, o femeie m-a strâns de braţ şi m-a asigurat că se bucură de hotărârea mea.

 Action (30 minutes solo + 1 hour)

(in "All Inclusive" - collective action by Irinel Anghel and other performers).

photos by Petre Fall, Stefan Firca, Sabina Ulubeanu, Stefan Ovidiu.

Action - carrying a stone while singing; meditation on religion and war. 

October 15th 2014.

If any anxiety, restlessness, desire, or mental fever attack you, turn them into the shadow of smoke that, in the fire of the mind, is dispersed in the pure, clean, blue sky. The mind is fixed through the image of a fist that holds a little defenseless animal, until it stays still, motionless, inert; or through the image of an arrow shot at its target; or that of an ever-present iron bar that always parries every blow; or a hand that systematically grabs and leads the unstable mind, which runs away every time an involuntary association of thoughts arises, back to its proper place (at the center)...

In order to free the mind, imagine the open sky, the air, or remember that "[l]ike a deep, clear, and transparent lake, this is how the wise become calm" (Dhammapada, VI, 82); or that "[a]ll desires flow into him as waters flow into the ocean, which, ever-filled, never overflows but remains unchanged" (Bhagavad Gita, II, 70); or "Like a lamp that shines unmoving in a windless place" (VI, 19). This last image can be represented through determination by imagining a flame that is still enveloped in smoke and mobile, in which a state upset by modifications that have not yet been dominated is eventually fixed. About all this, be aware that first of all it is necessary to stop a thought or a feeling as soon as it emerges. It must be caught in midair, before it puts down roots in your soul and spreads there: you must prevent it, suffocate it while it is still in embryo. Become agile, elusive, ready to detach and extract yourself.

Sunrise. Movie stills @ Petre LOVE