O poveste despre curaj
Şi ce? Toată lumea pleacă. Te simți singur, simți că nimeni nu e de partea ta, iar Terra e cu susul în jos. Contează? Tu ai zice că da. Asta aş fi zis şi eu, dar ceva s-a schimbat acum 2 minute. Citeam o carte, ,,Al 5lea val". Era vorba (în paragraful citit) despre un băiețel care a realizat că oamenii îl părăseau (mureau) şi nu mai putea să aibă încredere în nimeni, nici măcar în sora lui,va dau eu explicația: deoarece la un moment dat tensiunea e prea mare ca să îți mai dai seama de ce e bine. Să ştii că răspunsul e nu. La finalul zilei important e ca tu să fii cu oamenii. Nu contează dacă sunt morți sau au decis că nu le eşti suficient. Nu trebuie să renunți sufletește la ei. Da, poate că au renunțat la tine fizic, dar unii sufleteşte nu au făcut-o. După parerea mea ăsta-i curaj. Să fii rănit de persoanele la care ții mult şi tu să te gândeşti la ele ca şi când ți-ar fi sânge din sânge.
