chrina

Când distanța crește Se știau pe dinafară: își promiseseră să se întovărășească pentru a reuși în scopul lor: aveau de escaladat un munte.

Grâu, sau neghină. Grîul și neghina cresc împreună. Așa e menit a fi în zilele pe care le trăim. Semănătorul a semănat Cuvântul, dar vrăjmașul a aruncat noaptea neghină.

Zile senine! Pe ecrane și pe diferitele panouri publicitare se face reclamă vieții. Se caută obiceiuri bune și apar recomandări de genul: pentru o viață sănătoasă...

Cui datorați cinstea, dați-i cinstea! Într-o lume care aspiră spre a fi egală celorlați, e tot mai rar respectul și mai cu seamă exprimarea acestuia.

Bucurie neașteptată Scenariul imaginației noastre e simplu: dacă lucurile pe care le adunăm, sau scădem -după caz- dau un rezultat bun, conform sistemului propriu de valori, atunci suntem fericiți.

Căutări de Sărbători E Săptămâna mare, e momentul în care trebuie să ne căutăm locul în Sărbătoare. Dincolo de oferte, de straie noi, de curățenie și prăjituri, există un loc aparte al fiecăruia: de-o parte sau de alta a mulțimii, va scanda puternic fie vocea, fie tăcerea noastră.

Un balon galben În unele zile, în cele mai grele, aș vrea să am un balon cu heliu, mare și galben.

Priorități Mi-am adunat gândurile în zorii zilei. Mai înainte de a porni la drum, am făcut prezența. Veniseră toate; unele vesele, altele cu griji, unele mai somnoroase, altele obraznice, iar pe ultimul rând, stăteau înfrânte unele gânduri care voiau să fie trecute cu vederea.

Zile obișnuite, oameni neobișnuiți S-au stins artificiile. S-a adunat decorul din târgul de Crăciun. Drumurile sunt aglomerate de șoferii care revin spre domicilii, de prin destinațiile de vacanță, sau, de alții, care speculează încă un weekend liber și caută liniștea, distracția, zăpada, sau, toate la un loc.

La timpul trecut La timpul trecut stă ceea ce am fost. Ce suntem azi, se conjugă la prezent. Deci, chestiunea stă cam așa: …

View On WordPress

Luat prin surprindere, nu te teme! Furtuni, ploi și vijelie. Vânt puternic: uimire. Copacii cei mai trainici se frâng fără drept de apel.

Câtă vreme între oameni stau bagaje grele de neiertare, neîmpăcare, neîncredere și neacceptare, ei vor putea doar vorbi, nu comunica. Între oameni stau bagaje de experiențe, mai bune, mai rele, și, de câte ori se privesc își amintesc: 

Cu părere de rău, nu regret! Viață. Adunăm, scădem. Decidem: drumuri, atitudini, vorbe pe care să le spunem sau pe care să le credem.

Fără galerie Când jucătorii de pe teren sunt în toiul meciului, galeria nu poate schimba nimic. Stă doar și privește, constată cum decurg lucrurile.

Cea mai bună ascunzătoare Zece, douăzeci, treizeci... suta! Cine nu-i gata, îl iau cu lopata! Și-ncepe căutarea: unul câte unul, cei ascunși sunt găsiți.

View On WordPress