Nu mă pot plânge. A fost o surpriză plăcută, dar a fost a ta.
Când ți-aș fi dat de înțeles că aș fi încântat? Îmi e greu să-mi imaginez motivul alegerii tale dintre toate opțiunile. Poate știai de P. că este deja acolo? Ai auzit un zvon? Sau ce ți-a venit?
În fine, hotelul a fost ok, deși nu-mi amintesc decât liftul. Și puțin camera. Geam pe dreapta, lumini lângă pat. Ne-am culcat rapid în seara aia. Nu păreai entuziasmată. Te așteptai la mai mult de la mine. Adică?
Îmi amintesc străduțele, înghețata, locurile verzi, grădinile, autobuzele, autogara, vânzătorii din autogară. Drumul până acolo cu autobuzul, aeroportul, zborul înapoi, apusul de sus.. Mi-ai fost dragă.
Sunt multe imagini și vin grămadă. Clădirile, stilurile, mașinile, cafeaua, oamenii, scările, Vaticanul. Pozele. Ți-am scris atunci. Râdeai și erai fericită. Îmi amintesc chipul meu în poza aia. Păcat că le-am șters. Ai făcut poze. Voiai doar să fii liberă. Și cum aș fi putut eu să construiesc cu tine când tu nu ai fi putut alege un loc de construit? Cum aș fi putut eu să-mi imaginez un viitor când prezentul era mereu altundeva? Ți-am dăruit iubire. Ai luat-o și nu ai știut cum să o gestionezi. Și înțeleg că îți era poftă de viață, că ai fi trăit, însă nu ai înțeles prețul loialității. Nu ai știut să îți îngrădești teritoriul pentru esență. Nu ai știut să trăiești în plictiseală pentru viitor. Și unde ai ajuns? Nu tot aici? Și ce-ți rezervă viitorul decât ce-mi rezervă și mie? Și în ce direcție o să fugi când vei avea de ales? Și vei trăi cu alegerea.
izzy806
kianamaiart
romaincrisis
amandla
