Bipolaritateșiatât

Toate pentru mine …

Sub negura tristeții și a disperării mele vagi

Cu o ultimă ruină a sufletului meu ,

Ajung să spun pas ….

Nimic nu-i bine , totu-i negru , un apus !

Voi face pe toți să creadă că sunt bine

Apoi , curând voi fi apus !

Toate-s ca dracu , nimic nu merge bine !

Blestem în fiecare zi ale mele zile !

Totu-i o durere , chiar și când respir…

Să cred că voi fi bine ?

Nu mai cred demult ….

Și groapa e săpată …

E rece , umedă și așteaptă,

Curând voi face gestul ,

Stau și mă uit în gol pe tavan și nu văd nimic, nu simt nimic , nu aud nimic pur și simplu simt că nu exist . E ciudat că spun asta dar pur și simplu așa simt eu , așa sunt eu ... un om străin cu bipolaritate și atât. 

Mă ridic din pat și caut pe masă tableta de anxiar ... simt că am nevoie de două anxiar-uri ca să pot liniști mintea. Nici eu nu știu la ce mă gândesc doar pur și simplu scriu un text și scriu tot ce îmi vine în minte pentru că pur și simplu simt nevoia să scriu. Probabil o să scriu și o carte și probabil că doar eu o s-o citesc și probabil câțiva prieteni apropiați și atât.