Mai presus de stele...

In secret astept razbunari pentru toate momentele in care te-am facut sa suferi...n-am vrut asta. Te-as lua de mana si as fugi cu tine in lume sa ne bucuram de toata libertatea si sa traim intens povestea noastra de iubire. Doar noi doi si luna sub clar de stele departe, foarte departe de toata ura ce roieste in toate colturile... Te iubesc cum iubeste marea nisipul cand ajunge la mal, cum soarele rasare dimineata si apune seara... cum in imaginatia mea uneori debordanta s-a conceput universul asa te iubesc. Da stiu, ma vei contrazice zicandu-mi ca nu ai fost tu prima iubire a mea, dar regret ca nu e asa, regret ca a trebuit sa-mi las candva inima unui nemernic sa o rupa in bucati... dar in clipa cand te-am vazut parca stiam ca tu o vei repara. Ai asamblat-o ca pe un puzzle si ti-ai marcat amprenta pe ea... oricat as incerca sa ma uit in alti ochi nu pot... pt ca imi apari in minte, te vad in ochi doar pe tine... oricat as atinge alta piele, alte buze, alt om , nimic nu se compara cu ceea ce simt atunci cand te vad pe tine. Te iubesc. Doar te iubesc, pur si simplu.... 

Mda...doar avusesem impresia ca traisem o iubire ca in povesti. Prea multe culori pastelate erau in jurul meu, ca la final totul sa se transforme in alb si negru. Ma lasase cu sechele...decorul...dorul...tanjeala...tot. Imi uitasem zambetul in parcuri si banci bantuite de amintiri in care ma strangea in brate atat de strans incat nu voiam sa plec acasa... ce insemna casa ?! acel loc unde imi era cald si bine si un alt loc in care ma refugiasem in lacrimi intre patru pereti. Urasc acea prima iubire...ma prefac uneori ca nu a existat niciodata.

...intre noi un decor...o furtuna.

Singura pe un drum ma zbat pana ma fac scrum...

Uneori pare-mi-se ca-s nebuna.........

....te iubesc.... Ai zice ca inima mea nu simte.

niciodata...

De fiecare data cand vi... Nu te as mai lasa sa pleci... De fiecare data cand pleci... Ma gandesc cand ai sa mai vi. Mereu, intotdeauna...vei fi Acolo, pretutindeni, in suflet tu... Mereu, acolo... vei fi Intotdeauna, pretutindeni...singuru'... Dormitorul, patul... Parfumul tau pe al meu asternut... Patul, dormitorul... As vrea sa mai simt o data cum eram la inceput. Alteori rece, dar totusi atat de cald Uneori distant, dar totusi asa de aproape.. Mi-e dor sa ma mai pierd in soapte... E noapte si imi lipsesti Totul e alb negru... noncolor Cu tine scriu povesti, imi transformi momentele in peisaj multicolor ❤ Te iubesc ❤

Poate da sau poate nu sau poate maine...sau altadata Niciodata nu-i devreme sau poate chiar prea tarziu... Dar tot ce stiu si simt e ca langa tine as vrea sa fiu. Prezenta sau absenta...inocenta alteori atenta... Sau chiar si dusa pe alte meleaguri, In largul marii inotand pana dupa steaguri. Nu-mi spune povesti si apoi sa pleci... Ca un actor grabit sau dupa un gol...nu sunt un meci Imi lipsesti mai mult decat ar trebui ... Tu ce nu pricepi... Tu langa mine ar trebui sa fi !

Doi ochi verzi…sinceri, calzi si tandrii. Ma ratacisem in bratele lui si simteam ca acolo imi e locul… M-am pierdut, m-am fastacit in fata lui si am cedat primului sarut. Din ziua aceea stiam ca avea sa ne lege o nebunie …“ o nebunie care nu cunoaste limite"… M-am dezbracat in fata lui de secrete si inhibitii si i-am facut loc in sufletul meu, cu toate ca inima o aveam rupta in mii de bucatele. Sufeream… plangeam… nu dormeam nopti. Dar cu toate astea m-a facut sa uit de dureri de inima, de suflet si m-am ambitionat sa merg cu capul sus si sa trec peste toate. De fiecare data cand ii intalnesc privirea, isi fac aparitia mii de fiori si parca imi vine sa-l indes intr-o cutiuta mica unde sa incapem amandoi si sa nu ii mai dau drumul de acolo niciodata… sa imbatranim frumos impreuna. Matur dar pastrandu-si latura de copil inocent… Serios dar in acelasi timp pus pe glume… Cand ma atinge, ma face sa ma simt doar a lui. Si da, cum am zis mai sus, m-am dezbracat in fata lui de tot ceea ce tine de mine…si ne-am lasat dusi de val in cearceafuri pline de aroma noptilor nedormite si superbe ❤ !!! Omule, m-ai facut sa te iubesc!!! ❤🙈 Cu toate ca am “sfeclit-o” uneori…n-am sa uit niciodata esentialul pe care il adora …“ nebunia cu care m-ai tratat de la bun inceput”. Te-as tine de mana o viata intreaga ❤. Doar…iarta-mi neatentiile esentiale ! 😔🙈 PS: that’s for you GF ❤

Nu ma voi mai resemna scriindu-ti mesaje de dor si de dragoste stiind ca in ochii tai se mai oglindeste inca o "ea". Nu am sa-ti mai soptesc la ureche in timp ce ne iubim, cat de mult m-ai facut sa te iubesc, pentru ca ma doare prea tare tot ceea ce mi-ai facut. De azi te privesc cu alti ochi, incercand sa fiu nepasatoare si sa las in urma tot ceea ce a fost frumos candva... Cu timpul am sa te transform intr-o amintire. uitata intr-o sticluta, pentru ca esentele tari se tin in sticlute mici...iar eu candva eram dependenta de tine. De azi traiesc independenta si rupta pe jumate, nu total, de tot ce tine de noi... Credeam ca timpul va reduce din durere dar tu ai continuat cu ea si m-am simtit data la o parte in momentele in care eu chiar aveam nevoie de tine enorm... M-ai uitat probabil asa cred eu, m-ai uitat intr-un morman de durere... Nu mai vrei sa ma asculti, vrei doar sa faci ceea ce vrei tu din mine. Dar nu te gandesti ca ma doare persoana care ai devenit acum. Esti altfel. Esti altfel si te tragi in jos singur. Nu-mi explic de ce si nu voi intelege niciodata asta. Eu nu voi mai fi ca inainte asa cum nici relatia nu va fi una mai stralucita si perfecta ca inainte... Ma doare.

Pentru mulți iubirea a devenit doar un simplu clișeu. Unde sunt cuvintele dulci spuse în miez de noapte atunci când somnul fuge printre gene doar de dragul vocii persoanei iubite? Unde sunt plimbările prin parc iarna pe cărările pline de omăt la minus cinci grade celsius? Unde au dispărut atingerile tandre și îmbrățișările de “nu vreau să pleci acum…mai stai”? Unde ne-am rătăcit? Peste tot mă uit și văd doar suflete rătăcite unii lângă alții pe străzi pustii negăsind răspunsuri la întrebări. Puțini mai știu ce înseamnă cu adevărat definiția iubirii adevărate. Mă privesc adeseori în oglindă și mă simt specială că sufletul meu poartă o iubire, pe care altele doar o mimează. Dragostea nu e ceva, e cineva. Acel cineva care îți face inima să o ia la goană atunci când două priviri se intersectează, formând un întreg fără de care nu mai poți trăi. E acel sentiment care te face să-ți formezi propriul univers în acel cineva. Dacă dragostea n-ar fi, atunci cum am putea face comparație cu ura? Iubirea adevărată nu impune condiții, reguli și nu cere favoruri. Iubirea se formează atunci când două suflete se unesc și aduc împreună înțelegere, respect, încredere și nu cea din urmă, sinceritatea.

Te iubesc fara doar si poate chiar si atunci cand esti departe... Te iubesc fara cu si cand chiar si atunci cand afara bate vant... Te iubesc fara cum si cat chiar si atunci cand nu-mi dispari din gand... Te iubesc fara ce si daca chiar si atunci cand te enervez cateodata... Te iubesc fara dar si atunci chiar si atunci cand subtil ma alungi... Te iubesc fara insa si mereu chiar si atunci cand apar perioade si ne e greu... Te iubesc fara candva si uneori chiar si atunci cand ma ignori... Te iubesc fara nimeni si nimic chiar si atunci cand devii suflet ratacit. ♥