ASOIMU

Acum că îl aveam în buzunar mă simțeam aproape ireal. Lunile lungi, pline de lipsuri și de restricții tocmai luau sfârșit. Totul urma să se schimbe acum și viața mea neînsemnată, mică și păcătoasă se va transforma într-o viață luminoasă, împăcată și plină de sens.

Doamne, Dumnezeule! De când așteptam clipa asta. Sigur știi sentimentul ăla când aștepți ceva un timp îndelungat, visezi la el, te gândești la el și nu îți părăsește mintea aproape nici o secundă. Apoi, brusc se întâmplă și totul devine fantastic. Nu îți vine să crezi deși tocmai în momentul respectiv tu trăiești ceea ce ai visat luni sau ani de zile. Oare ai visat atunci? Sau visezi acum? O senzație de beatitudine te copleșește. Capul îl simți ușor, trupul la fel și parcă totul devine mai luminos.

Cu mâna dreaptă ating buzunarul bluzei groase pentru a simți, din nou, conținutul lui. Pachetul dreptunghiular, un pic mai mic decât o palmă și gros de 1-2 centimetrii este în siguranță la locul lui. Nu visez! Chiar se întâmplă! Privesc suspect în jur să văd dacă cineva se uită lung după mine. Măresc ușor pasul și încerc să nu îmi trădez starea interioară. Știu că am ales deja cel mai scurt traseu spre casă și abia aștept să ajung. Două, trei străzi până acasa, până la eliberare! Gândul ăsta mă face să mă înfior, pielea mi se face ca de găină.

Mă uit în ochii oamenilor de pe stradă. Sunt gri și triști, plecați în pământ. Injectați de păcate și copleșiți de trecut. Exact ca ai mei în acest moment. Brusc, mintea mă duce înapoi în trecutul tulbure, plin de greșeli și de fapte necugetate. Toate animalele alea chinuite și omorâte în copilărie doar pentru distracție și teribilism. Masacrate. Toate adolescentele seduse doar pentru sex, manipulate, mințite și apoi abandonate. De ce îmi vin în minte tocmai acum toate astea? Credeam că sunt mult în urmă, chiar dacă nu iertate de Dumnezeu, măcar uitate. Oh, în plus toate violențele din tinerețe. Toți oamenii ăia agresați pentru câțiva lei și pentru o picătură de adrenalină. Se spune ca Dumnezeu e milostiv și că te iartă dacă te căiești cu adevărat. Nu L-am întâlnit așa că nu știu asta… dar sunt sigur că tot ce s-a întâmplat cu fetița aceea nu poate fi iertat nici măcar de El. Îi văd ochii mari, limpezi și curați privindu-mă, parcă iertându-mă chiar din momentul în care îi produceam cea mai mare traumă a vieții ei. Probabil asta face să îmi fie și mai greu să mă iert singur…

Ah! Scutur ușor capul și alung gândurile și amintirile negre. Toate astea nu mai contează. Nu mult timp. Am ajuns în sfârșit acasă! Scot cu grijă pachetul din buzunar, hârtia ambalajului este simplă, maronie și plăcută la atingere. Îl duc la nas și inspir prelung, lăsând parfumul discret să mă cuprindă. Cât de perfect poate să fie! Brusc, abandonez planul inițial și încep să îmi arunc hainele pe covorul din cameră. Din experiența lentă și calmă pe care o plănuisem pentru evenimentul ăsta special, totul devine frenetic. Gol dar cu pachetul în mână, pornesc spre baie și mă arunc în duș. Apa rece îmi biciuiește pielea, mă învăluie și parcă îmi mai domolește din viteză și agitație. Cu ochii închiși și respirația ușor accelerată, deschid pachetul.

Sunt pregătit! Aleluia! Glorie eternă lui Dumnezeu și Bisericii Lui pentru produsul pe care l-au creat! Bag Săpunul Care Spală Păcatele sub apa care nu mai pare atât de rece și încep să ma frec bine cu el. O lumină caldă și primitoare mă înconjoară.