Aercurat

25 Noiembrie, 2004 - ziua de nastere Aercurat.com - a inceput mic si slab, apoi a crescut, apoi a scazut, apoi a crescut iarasi, apoi a murit... sau?

Ma uit peste graficul evolutie site-ului si imi dau seama ca site-ul s-a mulat oarecum pe nevoile celor care scriau si, imi place sa cred, pe nevoile celor care citeau.

Ne-am luptat cu dependente, cu lipsa de credinta, cu razvratirea, dar ne-am si bucurat impreuna de victorii, lupte castigate si oameni transformati. 

Resetul de azi e o chemare. Pentru tine care doar ai citit, pentru tine care odata ai fost membru pe site-ul nostru, pentru tine care ai scris, pentru tine care intre timp ti-ai pierdut credinta, pentru tine care esti confuz in ce priveste viata de Crestin, pentru tine care esti tare, dar si pentru tine care esti slab.

Te chem sa fim iar o mica familie pe internet. Te chem sa fii alaturi de mine si de cei care ni se vor alatura in aceasta noua aventura. 

Ce ai de castigat? Viata. Viata virtuala care se scurge in viata reala - caci e pacat sa ramana doar virtuala toata treaba. Cu cat dai mai mult, cu atat esti mai bogat. De data asta, nu bani. (desi se aplica si la bani). De data asta timp si chef. :) 

In sfarsit! U2 scoate un nou album! Aleluia! Vai cat am asteptat albumul asta. Dupa "All you can't leave behind" am spus ca nu exista ceva mai bun. "Grace", o piesa incredibila, mi-a hranit de multe ori sufletul cu versurile si melodia de exceptie. Cu toate astea, se pare ca Dumnezeu are ceva de spus prin trupa asta si dovada vie e albumul acesta care mi se pare cel mai bun de pana acuma.

Mi-am facut rost - nu intrebati de unde - de album si de cand am pus mana pe el nu l-am mai scos din CD Player. Imi merge pe drum, acasa, la serviciu... la biserica...

:)) .. impresionant. E tipul de album care se leaga, care are ceva de spus de la prima piesa, pana la ultima.

Ma opresc insa la ultima piesa... mirare pe mine - numele piesei... Yahweh. Da, ati auzit bine... Yahweh... Si ca sa nu mai aburesc aici, va las pe voi sa savurati o strofa si un refren...

Take these hands Teach them what to carry Take these hands Don't make a fist (no) Take this mouth So quick to criticise Take this mouth Give it a kiss

Yahweh, Yahweh Always pain before a child is born Yahweh, Yahweh Still I'm waiting for the dawn

Am citit demult o povestire SF, a cărei acţiune se petrecea undeva în viitorul foarte îndepărtat. Lumea evoluase enorm, oamenii îşi dezvoltaseră atât de mult capacităţile intelectuale încât deveniseră nişte creiere enorme, restul corpului fiind doar un fel de apendice... Povestirea surprinde o „şedinţă” a unui fel de consiliu care dezbătea problemele comunităţii planetare... în fine... se discuta problema modalităţii de hrănire... iar la un moment dat cineva a adus în discuţie o propunere mai veche... de creare a unui soi de gumă de mestecat care să conţină toate substanţele nutritive necesare... dar altcineva s-a opus pentru că din cauza masticării acelei gume anumitor persoane au început să le crească... dinţi.

De ce această povestire comico-stupidă? Deoarece... cred că, în proporţie de peste 90%, televizorul are cam acelaşi efect asupra noastră... ne transformă în nişte fiinţe noi... legumele de canapea... „Gândeşte liber” adică „fii liber de orice fel de gândire” că mestecăm noi papa pentru tine, iar tu stai comod şi înghite-o.

De ce spun asta? Pentru că îmi plăceau (şi îmi mai plac) tare mult cărţile. Citind o carte îţi creezi propria lume, cu personajele şi decorurile ei, lucru care nu poate fi egalat de nici un film (Nici chiar unul făcut chiar de tine). Imaginaţia nu are limite... dar poate fi limitată serios de imaginile prefabricate ale mass-media, pe care le înghiţim zilnic.

Mi-a plăcut foarte mult filmul Stăpânul inelelor, însă dacă încerc să-mi aduc aminte de lumea creată în mintea mea când am citit cărţile, nu mai reuşesc... ci doar să încarc golul rămas cu decorurile şi chipul personajelor din film... foarte trist... dar nu disperaţi... încă mai este speranţă... încă n-am ajuns vremurile din „Equilibrium”, încă nu ne-am ucis universul interior...

Nu vreau să închei într-o notă pesimistă... si total off topic va spun o mica gluma despre noi ardelenii: Ce au spus ardelenii când au văzut un câine alb? Ioi, uite un câne nou nouţ...