Repostez poza asta pentru că vreau să scriu pe scurt istoria blogului meu. L-am început când aveam 14 ani, descopeream internetul și voiam să mă descarc undeva. Acum mă uit înapoi și mă amuz, văd cât am crescut și cât m-am maturizat de atunci. Nu mai văd schimbarea ca pe un lucru „ciudat”, nu e. Schimbarea, învățarea și maturizarea sunt lucruri firești, toată viața creștem și învățăm câte ceva. Mi se pare amuzant cât de mult suflet am pus în lucruri fără rost, cum vedeam situații, care acum mi se par banale, ca fiind un capăt de lume, știți, genul acela de te întrebi: „Ce mai fac eu acum?” Am învățat în timpul acesta că există Karma și că ea are grijă de toată lumea. Dar am învățat și să iert, să nu port pică, să fiu mai înțelegătoare. M-am concentrat pe mine și m-am descoperit, m-am ocupat de dezvoltarea mea personală și nu am mai purtat grijă nimanui. Am neglijat blogul pentru că mă lega de un trecut pe care nu voiam să-l accept, pe care nu-l recunoșteam. Între timp m-am regăsit. Am crescut, dar sunt același om. Și pentru că sunt om greșesc și am dreptul să fiu autocritică. Am dreptul să mă perfecționez, să mă „sculptez” așa cum vreau eu.
Și vouă, care nu ați încetat niciodată să îmi trimiteți mesaje, să mă apreciați, să îmi fiți alături în această călătorie, vă mulțumesc!
