Taifun
Noaptea se lasa usor ,
Misterul tau ma-nconjoară.
Mă simt fulgerat,simt ca mor
La văzul buzelor tale de ceara.
Privirea ta mă urmează
Printre firele tale de par,
Iar in mine brusc se creează
Un fruct c-o forma de măr.
El bate usor dar continuu,
Iar tu pare ca-mi faci pe plac
Esti dulce, mai dulce ca vinul
Si simt ca nu pot sa tac
Nici de-mi spui ca n-am dreptate
Sau de-mi spui ca doar te mint.
Ti-as face grădini si palate
Doar ca sa descoperi ce simt.
As tăia si luna in doua
Doar sa reușesc sa iti spun
Intr-o noapte târzie , cand ploua
Ca esti exact un taifun,
Un nor ce-mi aduce simbrie,
Un fulger furios si tăcut
De m-ai fi trăsnit o secunda
Asa ne-am fi cunoscut.














