Straj
Întrebarea este dacă:
Persoana ar fi gata să-și vadă ființa așa cum este ea de fapt?
Este ea gata să reziste a-și vedea alcătuirea reală, așa cum a ajuns ea să fie urmare a evoluțiilor și involuțiilor umane și cosmice?
Dacă nu, e ca și ieșirea prea devreme a puiuilui din ou, consecințele fiind atât de ordin psihologic, dar și corporal. E ca și cum ai fi gonit de monstruoasa-ți imagine din oglinda conștiinței.
Elementarele glăsuiri ale Gardianului ”Mic” sunt remușcările, mustrările de conștiință. Oare nu încearcă omul de obicei să se ascundă cumva sau altfel de această ardere a conștiinței? Deschiderea, însă, spre această voce, și abilitatea nu doar de a resimți valul de vinovăție, dar și curajul și hotărârea de a merge înainte, trăgând sincer concluziile – tocmai altoiesc calități care te vor face să treci pe lângă Micul Straj eventual poate și fără mare tam-tam. Plus că ești pasionat de atras nu de acest simț de vinovăție, ci de idealul uman, reprezentat desigur de Marele Straj.
Calitățile de ajutor, deci ar fi:
- Curățenie sufletească - pentru diminuarea monstruozității propriei imagini
- Curaj – pentru a face față situației
- Determinare – de a merge înainte și nu înapoi
- Sinceritate, auto-onestitate – pentru a vedea încotro să te miști.
Dar asta, desigur, nu e tot…
