#straine...

Hei iubire,defapt,scuze…hei straine. Hă,am uitat,tu…nu mai esti,nici eu nu mai sunt…stai..ce tot zic..nu mai suntem. Sau,tu esti! Dar nu cu mine. Esti cu ea. Si v-am vazut,dar nu ma mai deranjeaza. M-am obisnuit..m-am obisnuit cu absenta ta. Nu mai simt fluturi in stomac cand te vad cu ea . Acea *ea* pe care o vedeam de fiecare data cand te priveam in ochi.  Nu ma mai chinui sa mentin conversatia atunci cand rar  ma mai bagi in seama.  Nu te mai intreb daca esti bine , pentru ca , DOAMNE! stiu ca esti. De ce nu ai fi ?! O ai pe ea, ai multi prieteni in jurul tau ,razi, iubesti.. Ma bucur ca esti ok. Ce? N-am inteles . Oh,daca plang ? Normal ca plang. Motivele? Pai…mi-e dor de tine ,fraiere. Ai plecat din viata mea brusc…fara nici o explicatie. Sti ce e cel mai rau? Oh , nu stii ?! Iti zic eu…Cel mai rau e sa vezi o persoana pentru ultima oara si sa nu sti asta. Si totusi mai e ceva. Sti sentimentul ala cand cei dragi devin straini ? Nu? Eu da. Mi se intampla des. Mi se intampla din ce in ce mai des sa ma bucur din ce in ce mai rar. Si totusi nu asta e problema…ahm… straine…m-am obisnuit sa schitez un zambet fals,serios. Adevarata problema e ca te vad dar e ca si cum tu ..nu ma vezi. Incerc sa iti vorbesc dar parca … nu ma auzi. Incerc sa iti atrag atentia ,sa te uiti la mine, dar parca esti orb. Tot ce imi doresc acum e  sa iti mai vad macar odata , pentru ultima data, ochii aceia caprui, pe care nu ma  saturam niciodata sa ii privesc.  Toti imi zic sa trec peste . Dar nu pot. De ce nu pot ? De ce esti inca in mintea mea ? Dar in sufletul meu ? De ce nu te pot uita ? De ce vi si pleci atat de des ? Atatea intrebari fara raspuns. Si totusi …iata-ma…exist. Rezist. Stiu ca sunt puternica. Dar nu acum..nu in acest moment. In acest moment incerc sa nu-mi las lacrimile sa-mi pateze aceste ganduri  scrise pe o foaie mototolita si rupta …cam…cam ca sufletul meu. Ma enerveaza faptul ca nu te pot urî. Te vreau inapoi si totusi imi e frica ca daca ai sa te intorci nu o sa am cum sa te iubesc. De ce ? Pentru ca mi-am irosit sufletul pentru a pastra vie amintirea ta. M-a costat mult prea mult suflet.Ma uit la o poza cu noi…singura poza. Eram asa fericiti si timizi. Insa nu imi place sa privesc poze. Nu imi transmit nimic. Decat doua persoane care stau nemiscate privind un obiectiv. Exact ca ochii mei,care atunci cand ma gandesc la trecut ..trecutul fiind ‘noi’ ..raman nemiscati privind in tavan. Intr-o buna zi asa o sa ramana pe veci. Nu o sa iti zic adio , pentru ca un “adio” inseamna ca nu as vrea sa ne mai vedem vreodata . Si ,nu..nu asta e ceea ce vreau . O sa zic un “pe curand” , caci asta e ceea ce imi doresc cu adevarat . Sa ne vedem cat de curand . Totusi..nu uita ceva ..straine. Te-am iubit enorm , si … ciudat sau nu , continui sa o fac . Pe curand, straine.