Nu există un risc adăugat de cheaguri de sânge la externarea pacientilor cu COVID-19
Citeste articolul pe https://consultatiiladomiciliu.ro/nu-exista-risc-adaugat-de-cheaguri-de-sange-la-externarea-pacientilor-cu-covid-19/
Nu există un risc adăugat de cheaguri de sânge la externarea pacientilor cu COVID-19
Studiul sugerează că nu există un risc adăugat de cheaguri de sânge la pacienții ambulatori cu COVID-19
Incidența tromboembolismului venos (TEV, TEP) la pacienții nehospitalizați cu COVID-19 nu a fost semnificativ diferită de pacienții fără boala infecțioasă, potrivit unui nou studiu publicat în JAMA Internal Medicine.
Ghidurile Institutelor Naționale de Sănătate recomandă diluanții de sânge pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge la pacienții spitalizați cu COVID-19. Cu toate acestea, noul studiu oferă mai multe informații despre cea mai bună abordare a tratamentului pentru pacienții ambulatori cu COVID-19.
„[COVID-19] progresul global rapid și impactul ne-au determinat să luăm și să modificăm deciziile de tratament într-un ritm pe care nu l-am avut niciodată în medicina modernă”, autorul studiului, Nareg Roubinian, MD , investigator la Kaiser Permanente, Oakland, California, a spus într-un interviu.
Vezi si “Emotiile Frica, Dezgustul și Uimirea, factorii principali ai răspândirii vestilor false”
La fel ca și în cazul altor terapii potențiale pentru COVID-19, anticoagulantele trebuie studiate prospectiv într-un studiu clinic pentru a determina dacă îmbunătățesc rezultatele pacienților, a adăugat Roubinian.
Riscul crescut de formare a cheagurilor de sânge la pacienții internați cu COVID-19 a fost o problemă majoră pe tot parcursul pandemiei. De fapt, un studiu publicat în noiembrie 2020 a constatat că mai mult de jumătate dintre pacienții spitalizați cu boala au autoanticorpi antifosfolipidici protrombotici (aPL) în sânge, care ar putea contribui la tromboembolismul venos și arterial.
Deși era clar că mulți pacienți spitalizați diagnosticați cu COVID-19 au dezvoltat mai multe cheaguri, cercetătorii studiului actual nu au fost siguri dacă această tendință va fi observată și la pacienții ambulatori.
„Majoritatea persoanelor cu COVID-19 nu trebuie spitalizate și trebuie să știm cât de des pacienții din afara spitalului au avut cheaguri de sânge”, a spus Roubinian.
Pentru studiu, Roubinian și colegii săi au examinat date despre 220.588 de pacienți care au fost membri ai planului de sănătate Kaiser Permanente din nordul Californiei și au fost testați pentru COVID-19 în perioada 25 februarie – 31 august 2020. Au raportat apoi despre incidența de 30 de zile a cheaguri de sânge ambulator și asociate spitalului în urma diagnosticului COVID-19. Pacienții care erau asimptomatici la momentul testării sau care primiseră anticoagulante în ultimul an au fost excluși.
„Știam din alte studii că pacienții cu COVID-19 se îmbolnăvesc adesea în primele câteva săptămâni după infecție. Ceea ce nu am știut a fost dacă pacienții cu COVID-19 au dezvoltat cheaguri de sânge, nu pneumonie, sau au dezvoltat cheaguri de sânge și TEP (trombembolism pulmonar) în același timp timp în care au dezvoltat pneumonia “, a spus Roubinian, un medic de terapie intensivă la Permanente Medical Group din Oakland, California.” Urmarea pacienților timp de 30 de zile ne-a permis să ne concentrăm asupra perioadei de timp de la infecție la momentul în care cheagurile de sânge aveau cea mai mare probabilitate de a se dezvolta. “
Cercetătorii au descoperit că din cohorta care a luat testul COVID-19, 11,8% au avut un rezultat pozitiv. În termen de 30 de zile de la testul COVID-19, 0,8% dintre pacienții cu rezultat pozitiv au fost diagnosticați cu tromboză comparativ cu 0,5% dintre cei care au primit un rezultat negativ al testului. De asemenea, au descoperit că testarea virală a avut loc într-un cadru ambulatoriu pentru 59,1% dintre pacienții cu un test viral pozitiv care au dezvoltat ulterior tromboză. Dintre acești pacienți, 76,1% au trebuit să fie spitalizați.
Roubinian a spus că a fost surprins să vadă că coagularea sângelui la pacienții ambulatori cu COVID-19 a fost similară ca frecvență cu ceea ce a văzut la pacienții fără infecție.
Descoperirile noastre sugerează că formează cheaguri de sânge la pacienții cu COVID-19, dar nu la o scară în care trebuie să punem toți sau mulți pacienți cu COVID pe anticoagulante, a spus el. La fel ca și în cazul altor terapii potențiale pentru COVID-19, anticoagulantele trebuie studiate prospectiv într-un studiu clinic pentru a determina dacă îmbunătățesc rezultatele pacienților.
În decembrie 2020, trei studii care investigau riscul și beneficiile nivelurilor crescute de anticoagulare la pacienții spitalizați cu COVID-19 au fost întrerupte din cauza problemelor de siguranță. Studiile ar fi înrolat pacienții cu COVID-19 bolnavi în mod critic pentru care dozele terapeutice de medicamente anticoagulare nu au prezentat niciun beneficiu.
Anticoagulantele sunt asociate cu riscuri de sângerare, inclusiv sângerări nazale prelungite și vărsături sau tuse de sânge.
În loc să prescrie utilizarea de rutină a medicamentelor tromboprofilactice la pacienții ambulatori COVID-19, Roubinian consideră că ar fi util să învățăm cum să stabilim dacă un pacient cu risc de a se îmbolnăvi sau de a fi spitalizat ar beneficia de tratamentul cu astfel de medicamente.
