Şi tu te zbaţi la pieptul meu,copilă. Încerci cu micii tăi pumni să mă răneşti, dar eu nu simt nimic. Cu vocea şoptită te îndemn să continui. "Încearca să mă răneşti atât de tare pe cat te-am rănit eu!" Şi te îneci cu propriile lacrimi, te doare...Dar eu ţi-am spus că între noi niciodată nu va exista relaţia de iubit şi iubită. Nu m-ai crezut şi iată unde s-a ajuns... Loveşte-mă cu toată forţa! Urăşte-mă! Dar, te rog nu mă mai iubi. Prefă-te că sunt un nimeni sau cel puţin doar o persoană care a intrat simplu în viaţa ta şi la fel de simplu poate pleca. Acum nu am să plec. Ai nevoie de mine, dar, nu exclude ideea ca, într-o zi pot pleca fără să spun nimic.O strâng în braţe, inhalându-i parfumul dulce. Nu are nici o reacţie, mă lasă să fac orice cu trupul ei.Acest copil fără vină, ce nu cunoaşte mizeria numită viaţa se va transforma într-o femeie. Căci, de la un simplu sărut, femeia, vrea mai sursa: blogul meu:http://artasc.blogspot.ro/