#mrproper

Ceasul ciripește. Păsările ticăie. Copilul enervant de la 1 țipă. Undeva, în lume, o cascadă cioplește stâncile de sub ea fără milă. Dar nu aici. Aici abia curge. Nici măcar atât. Un lac de o serenitate tulbure mă privește din chiuvetă. Spuma deasă devine și mai deasă. Cu fiecare secundă, noi ochiuri de chimicale răsar la suprafața supei. O legătură de surfactanți anionici, una de surfactanți neionici, o măsură generoasă de Metylisothiazolinone și parfum cât cuprinde . Nu prea mult parfum. E Fairy Sensitive totuși. Orice ar fi, pare să devină solid. 

Un om arhaic s-ar bloca în astfel de situații. Dar nu e cazul. Zeci de ani de Media Planning bine făcut m-au înarmat cu răspunsuri pentru orice. Un search rapid prin memoria internă și soluția sare ca din pușcă. Mr Proper. Parcă văd jetul galben-auriu, ca o sabie de jedi manelist, cum taie prin legume, pielițe, păr și unt, precum cuțitul prin... unt. 

Vis și făcut. Îmi trag pardesiul peste pijama și cobor la magazinul din cartier. Săru’mâna! Aveți Mr Proper? Nu, n-am primit. Cred că nu se mai fabrică. Mulțumesc, săru’mâna! E bine să fii politicos tot timpul. Chiar și când te lovești de prostie. Cum să nu se mai fabrice? S-au înlocuit toate chiuvetele cu altă invenție? Am rămas eu singurul tâmpit care-și mai primește apa printr-un tub și lasă surplusul să curgă prin altul? Mă întorc acasă. Bătălie pierdută, război în desfășurare. Mă uit în chiuvetă. Lacul, bine mersi!

E nevoie de mișcări de trupe. Fac duș, mă spăl pe dinți, mă îmbrac. Plec în oraș. Ăsta era răspunsul de la bun început: hypermarketul, acest sanctuar al capitalismului. Doar un templu al civilizației poate găzdui o invenție atât de modernă. Probabil au un raft întreg numai cu Mr Proper. S-ar putea chiar să-l găsesc pe Mr în persoană, să-mi dea și câteva ponturi. Întâi fierbi apa și apoi torni granulele! Genial! Autobuzul își deschide ușile în fața colosului din sticlă. Dau să mă închin, dar mă stăpânesc la țanc. Pășesc pe gresia proaspăt lustruită. Mai să-mi pierd echilibrul. O fi de la potopul de lumină și parfum. Sunt exact unde trebuie, o simt! Oferte, accesorii auto, mâncare de pisici, hârtie igienică, șervețele intime, detergent de vase. Mă apropii. Folii de aluminiu, apă, sucuri, vin din pastile. Sfinte arhanghel dăruitor de speranțe! Unde-i Mr Proper? L-au rătăcit pe undeva. E perioada sărbătorilor, sigur s-a vândut și n-au izbutit să refacă stocul pe rafturi. Nu-i nimic, întreb un tânăr muncitor. După aparențe, e student la arheologie și lucrează aici să-și plătească studiile. Te rog, nu te supără, îmi permiți o întrebare? Privirea lui derutată mă încurcă. Ăăămmmm, țevile sunt înfundate. Știi... nu mai curge la chiuvetă. Mr Proper aveți pe undeva? Decât ce se vede!

E limpede că cineva îmi joacă feste. Sunt la camera ascunsă? Sunt pe cale să descopăr o conspirație de nivel apocaliptic? Mai întâi magazinul din colț, acum titanul comercial din sector? Să fie, oare, blestemul oricărei civilizații înfloritoare? Căderea Romei, prima cărămidă: Mr Proper! Ies din hypermaketul deziluziilor și mă plimb în neant. Reclame, afișe, anunțuri ambulante, toate îmi par false. O gheretă de ziare îmi iese în cale. Poate că titlurile au făcut deja lumină. Poate că e șitrea zilei. Șoc și groază! Mr Proper nu mai este de găsit. Dezvăluiri surpinzătoare la pagina 5. Mă apropii cu inima strânsă de geamul plin de gazete, țigări, gumă de mestecat și... și... să fie, oare? Nu pot să cred! Mr Proper! 

[...]

Desfac plicul fără emoții. Am absorbit deja ochii spumoși din chiuvetă cu ajutorul unui burete, conform instrucțiunilor. Le-am aprofundat pe drum spre casă. Sunt scrise simplu și pe un ton prietenos. Doar vorbim de SC Johnson, a family company. Apă caldă, nu fierbinte! Doar 500 de mililitri peste 50 de grame de granule. Ca niște familiști convinși, îndeamnă la economie de resurse. Știam că mă pot baza. Lăsați produsul să acționeze timp de 15 minute. Sfertul academic se aplică oriunde. Clătiți bine cu apă rece. Toate semnele unui produs perfect: emană încredere de sine, ba chiar te invită să verifici rezultatul cât îți poftește inima. 

Să trecem, dară, la treabă. Întorc plicul, eliberând micile perle în scurgere. Iau ibricul de pe foc și torn de la înălțime, cu infatuarea unui barman de club în fața unor fete glossy. ȘȘȘȘȘuiiiișșșșșșșșșș! Malefic sunet! Ca în orice război al lumilor, soundtrack-ul e teribil. Îmi amintesc reclama și mi-o închipui în scurgere. Mori, grămadă îmbâcsită de resturi nedorite! Mori! Șuieratul demonic se pierde în măruntaiele canalizării. Îl aud tot mai vag. Descrie, practic, traseul țevii pe sub pardoseală. Ce reconfortant! Cu restul apei calde îmi fac un ceai și savurez așteptarea.

[...]

E momentul adevărului. Să despachetăm cadoul, să culegem roadele, să răsune aplauzele! Deschid robinetul cât îl țin încheieturile. Cascada albă curge fără barieră. Ca un izvor de puritate, își croișete drumul printre orbitele negre din pântecul chiuvetei. Nimic n-o poate opri! Nimic nu-i stă în cale! Nimic nu... Nimic... Ni... NIMIC NU MERGE PE LUMEA ASTA?!