Îmi pare atât de rău pentru acest orgoliu prostesc .. Pentru toate acele cuvinte cu care te lovesc când mă supăr. Toate sunt și au rămas simple cuvinte,niciodată adevăruri, sunt acele păreri de rău târzii.. De n-ar fi ele,n-aș fi avut un motiv de a-ți scrie acum.. Oare?.. Nu,nu am nevoie să greșesc pentru a-ți reaminti cât te iubesc.. Oh, în ultimul timp ne folosim de reproșuri, de slăbiciunile celuilalt și uităm să ne spunem ce simțim cu adevărat. Dacă altă dată erai singurul meu motiv de a zâmbii,asta nu s-a schimbat,nici măcar acum după atâtea certuri și discuții. Te înțeleg, am fost și sunt singura care se pune în locul tău și te-nțelege când îți e greu.. Chiar dacă nu crezi asta.. Pot spune cu "ușurință" că este doar vina mea. Și de ce nu ar fii ? Doar eu sunt de vină.. Iar noi,noi nu mai suntem cum eram. Și, deșii tânjim spre ce a fost, ne transformăm în ce nu ne-am fi gândit vreodată.. Aș vrea să ne oprim din a ne mai duce mai mult în râpă. Vreau să ne luăm de mână și să ne înălțăm cât de sus putem. Știi.. Doar împreună putem zbura.. Nu îmi mai suporți râsul, și nici vorbind nu vrei să mă mai auzi, ai dreptate, nu eram așa. Iar eu , of, îți urăsc calmul din glas și urăsc de moarte când aș vrea să fii langă mine, și totuși .. Nu putem fii împreună mereu.. Închei fără alte păreri de rău.. Căci am mai spus și o să o spun cât timp voi trăii de acum încolo. Frumusețea,liniștea,iubirea,pentru mine au doar o singură definiție. TU ! E suficient să îți reamintesc cât de fericiți eram, și cum acum,cuvintele ne rănesc.. Nu te rog doar din simplul fapt să pară niște cuvinte "frumoase" "miloase".. Te rog pentru că ce este între noi,nu vreau să devină la trecut. Nu,urăsc asta..