Dragul meu,să știi că mi-e dor de tine. Mi-aș dorii să ți-o pot spune,însă,mi-e tare teamă că nu ar avea nici-o relevanță pentru tine. Aș vrea să îți povestesc despre toate dățile în care lipsa ta devenea insuportabilă,despre momentele în care simțeam cum mi se umplea inima de tristețe ,iar sufletul îmi era gol. Mă durea și mă doare și nu știam de ce,iar apoi îmi aminteam de tine,realizam că nu mai ești,îmi dădeam seama că tu lipsești. Prezența ta a fost cea pe care mi-am dorit-o cel mai mult,iar plecarea ta a durut cel mai tare. Tânjeam după atingerea ta,după săruturile tale si după tot ce-i al tău. Am fost naivă și în multe dăți,am călcat strâmb spunându-ți vorbe care mai de care mai dure. Tu mi-ai promis că vei fii doar al meu,pentru totdeauna. Dar nu a fost așa.. Ai plecat în momentul în care aveam cea mai mare nevoie de tine. În momentul în care nu mă mai regăseam,nu mai înțelegeam dacă merit sau nu o persoană așa de bună ca și tine din cauza faptului că.. M-am obișnuit cu ideea că nu sunt tocmai o persoană pe care ai putea să o dorești. Ai știut să îmi faci bine,mi-ai iertat multe și ai trecut cu vederea peste multe,m-ai determinat să fiu dependentă de tine,iar în momentul în care eram convinsă că ceea ce are de așteptat este viitorul nostru,ai plecat.. Ai ales să pleci poate fără nici-o urmă de regret.. Și a fost exact ca atunci când ai intrat în viața mea. Brusc,și dându-mi toată lumea peste cap. Îmi e dor,scumpule.. Sunt conștientă că aceste rânduri nu-și au rostul,dar mi-ai promis că vei fii al meu,iar dintre toate promisiunile pe care le-ai făcut,la asta nu pot renunța. Așa că.. Te rog,lasă mă să te pot numii în continuare al meu,așa cum îmi spuneai cândva cu mândrie că sunt a ta. Și te rog.. Nu uita.. Te voi aștepta mereu cu brațele deschise căci locul tău,nu îl va ocupa nimeni. Te iubesc !
