1. Sa ne temem, deci, ca nu cumva, cata vreme ni se lasa fagaduinta sa intram in odihna Lui, sa para ca a ramas pe urma cineva dintre voi.
2. Pentru ca si noua ni s-a binevestit ca si acelora, dar cuvantul propovaduirii nu le-a fost lor de folos, nefiind unit cu credinta la cei care l-au auzit.
3. Pe cand noi, fiindca am crezut, intram in odihna, precum s-a zis: “M-am jurat intru mania Mea: nu vor intra intru odihna Mea”, macar ca lucrurile erau savarsite de la intemeierea lumii.
4. Caci undeva, despre ziua a saptea, a zis astfel: “Si S-a odihnit Dumnezeu in ziua a saptea de toate lucrurile Sale”.
5. Si in acelasi loc, zice iarasi: “Nu vor intra intru odihna Mea!”.
6. Deci, de vreme ce ramane ca unii sa intre in odihna, iar aceia carora mai dinainte li s-a binevestit, pentru nesupunerea lor, n-au intrat,
7. Dumnezeu hotaraste din nou o zi, astazi rostind prin gura lui David, dupa atata vreme, precum s-a zis mai sus: “Daca veti auzi astazi glasul Lui, nu invartosati inimile voastre”.
8. Caci daca Iosua le-ar fi adus odihna, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, dupa acestea, de o alta zi de odihna.
9. Drept aceea, s-a lasat alta sarbatoare de odihna poporului lui Dumnezeu.
10. Pentru ca cine a intrat in odihna lui Dumnezeu s-a odihnit si el de lucrurile lui, precum Dumnezeu de ale Sale.
11. Sa ne silim, deci, ca sa intram in acea odihna, ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda a neascultarii,
12. Caci cuvantul lui Dumnezeu e viu si lucrator si mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri, si patrunde pana la despartitura sufletului si duhului, dintre incheieturi si maduva, si destoinic este sa judece simtirile si cugetarile inimii,
13. Si nu este nici o faptura ascunsa inaintea Lui, ci toate sunt goale si descoperite, pentru ochii Celui in fata Caruia noi vom da socoteala.
14. Drept aceea, avand Arhiereu mare, Care a strabatut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, sa tinem cu tarie marturisirea.
15. Ca nu avem Arhiereu care sa nu poata suferi cu noi in slabiciunile noastre, ci ispitit intru toate dupa asemanarea noastra, afara de pacat.
16. Sa ne apropiem, deci, cu incredere de tronul harului, ca sa luam mila si sa aflam har, spre ajutor, la timp potrivit.
