E toată-n visele mele.

Ridicând valiza mea mică,

mă-ndrept către-un loc ciudat.

Tata e-năuntru, dar mama e-afară.

Ridicând valiza mea mică,

mă îndrept către-un loc cândva cunoscut.

Mama e-năuntru, tata e-afară.

Ținând strâns de valiză, cutreier drumurile.

Simțindu-mă singură, nesigură unde să merg.

Doar valiza mea de-aici îmi ține companie.

Iată singura mea casă, din care nu pot scăpa.

Unde-i casa mea? O, unde-ar putea fi?

Într-o lume așa măreață

totuși pentru mine loc nu-i.

Cine mă poate duce în casa viselor mele,

cea din desenul meu, cea a viselor mele?

Unde-i casa mea? O, unde-ar putea fi?

Într-o lume atât de mare,

tot nu-i o casă pentru mine.

Cine să-mi dea o casă comodă,

ca cea din desenul meu,

casa din visele mele,

casa din visele mele?

Aici o casă am. Eu o casă am.

Dar nu-i cea desenată pe hârtia mea.

Nu e valiza mea mică,

este locul la care visez.

Mami și tati-s înăuntru

și eu sunt și sora mea.

E casa unde sufletele ni se pot odihni,

casa plină de slavă, de speranță și de glorie.

E casa unde (e casa unde)

sufletele ni se pot odihni (ni se pot odihni),

casa plină de slavă, de speranță și de glorie.

Da da la da la da. Da la da la da la.

Da la da la da la da. Da la da la da la.

Da la da la da. Da la da la da la.

Da la da la da la da. Da la da la da la.

Da la da la da. Da la da la da la.

Da la da la da la da. Da la da la da la.

E-o casă plină de slavă,

casă plină de slavă, de speranță și de glorie.

din „Urmează Mielul și cântă cântece noi”