În sfârșit, plouă! Răcoare, briză, oxigen, de toate necesare suflletului meu uscat, secat, arid, consumat și uzat de atâta caniculă. Plănuiesc ca vara viitoare să hibernez în beci. Nu ies de acolo trei luni. 92 de zile fără să nădușesc. 2208 ore fără să transpir. Mă încui în beci și mă prefac că înghit cheia. Și-o să consum numai gheață. Cât mai multă gheață. Supă de gheață, tocăniță de gheață cu garnitură de gheață, salată de gheață, gheață umplută cu cuburi de gheață, etc. O să devin dependent de gheață. Un fel de gheațolcolic. Și atenție, nu orice gheață din aia carbonică, ci din aia rece ca sufletele fostelor mele iubite! Îmi fac bazin olimpic în care să mă scufund ca Popovici la Paris până mă transform în pinguin din ăla Imperial. Și așa nu mă mai satur de fructe de mare, iar pinguinul mănâncă o grămadă de fructe de mare. Creveți și languste. Stridii și homari. Scoici. Multe scoici. Caracatițe... Chiar tare să fi pinguin! Să mănânci pe gratis fructe de mare, fără să te calci în picioare la Pescobar. Să nu te bronzezi ca tractoristul, pentru că pinguinii nu conduc tractoare. Să clocești liniștit pe plajă în timp ce soția e plecată la vănătoare. Transportul gratuit între ghețare...
















