Aflăm de la Epifanie Monahul, ce a scris o biografie a Maicii Domnului prin sec. VIII că Maica Domnului a fost dusă în Templu la vârsta de 7 ani. Sf. Simeon Metafrastul spune că această ducere la Templu s-ar fi petrecut mai devreme, pe la 3-4 ani.
Bunavestire a avut loc, după Epifanie Monahul în jurul vârstei de 14 ani. Deci a născut când avea 15 ani. Alți sfinți părinți spun că ar fi avut loc ceva mai devreme.
Femeile din acea vreme se căsătoreau mult mai devreme decât cele de acum. Conceptul de persoană "minoră" este recent. Și e paradoxal cum, oamenii moralizează când vine vorba despre o minoră (sub 18 ani), dar sunt de acord cu homosexualitatea. Ori dacă homosexualitatea este împotriva biologiei, dpdv sexual femeia ajunge la maturitate în jurul intervalului 12-14 ani. Dpdv fizic, tot în jurul acestei vârste, femeia atinge maximul frumuseții ei. După această vârstă, procesul de creștere încetează. Aș spune că deja se instalează îmbătrânirea. În schimb, este adevărat că maturizarea psihică continuă.
Dacă luăm prin comparație modul în care arată niște femei la vârsta de 14 ani, iar apoi cum arată aceleași femei la vârsta de 18 ani, o să realizăm, obiectiv, că erau mai frumoase la 14 ani.
Spun acestea pentru a înțelege mentalitatea anticilor, și evoluția acestei mentalități până în zilele noastre.
Mai mult, speranța lor de viață era mult mai mică, deci și căsătoria trebuia să aibă loc mult mai repede. Speranța de viață era de 30-35 de ani. În cazul Fecioarei, lucrurile s-au petrecut în felul următor. A fost dusă la Templu la o vârstă fragedă, unde a stat până la vârsta căsătoriei, conform legii. Când a ajuns această vârstă, preoții nu au mai putut să o păstreze la Templu, pentru că era considerat necuviincios ca niște preoți să stea pe lângă niște femei ce erau la vremea căsătoriei. Așa încât s-a hotărât, între preoți, cui să fie dată Fecioara Maria. În acel an, arhiereu era Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul. Și s-a hotărât să fie dată lui Iosif, spre păstrarea fecioriri ei! Căci Iosif era deja bătrân, având în jurul a 70 de ani, și fusese deja căsătorit, având și copii (cei ce aveau să fie numiți "frații Domnului").
De restul, se ocupă foarte clar evangheliile canonice care spun că: 1. Nașterea a avut loc fără împreunare trupească, ea fiind Fecioară și înainte de naștere, dar și după naștere (cum spune proto. lui Iacob). 2. Că Fecioară nu era căsătorită cu Iosif când a născut, ci numai logodită (Luca, cap. 2, 5). De aceea Iosif s-a gândit să o lase, până ce a primit încredințarea de la Înger. Căci Iosif o bănuia de adulter, lucru ce se pedepsea cu moartea prin lapidare. 3. Că Fecioară nu a mai avut alți copii, rămânând fecioară și în naștere, și după naștere. De aceea a fost încredințată de Iisus lui Ioan Evanghelistul (Ioan 19, 27).
Ea nu a "rămas grea" cu Duhul Sfânt. Procesul nu a fost unul natural, nu a urmat etapele biologice normale (fecundare, nidație, dezvoltarea fetusului șamd.). Ci Hristos S-a întrupat dintr-odată, atunci când Maria a spus "fie mie după Cuvântul Tău" (Lc 1,38). La fel cum Dumnezeu l-a făcut pe Adam din pământ, Hristos s-a făcut pe Sine Însuși din Pântecele Fecioarei, adică din genomul ei, fără să fie nevoie de altceva.
Conform concepției de azi, Fecioara era minoră, la fel cum, conform concepției de atunci, un tânăr mai are câțiva ani de trăit (i.e. speranța medie de viață).
