#episoade

“We need you..”

“I need you..”

Vrei să distrugi tot ce-ți stă în cale, să comanzi ca un tiran și să dirijezi ca un tenor, să râzi și să zbieri cu poftă, să fii tu și lumea să te aplaude și să te privească cu admirație. Însă, eu îmi doresc aceste lucruri și nimic din toate acestea nu se întâmplă, iar tu nu vezi și nu mă auzi cum plâng fără lacrimi. Mă ignori. De ce faci asta? Aștept un gest, o vorbă din partea ta, liniștea și…

RO

Îi pândeam buzele fără să vreau să îl sărut în acea clipă și încercam să-i citesc în ochi ce va urma, căci mă simțeam pierdută și captivă într-un Univers în care numai eu și el existăm, vizitați de fantome cu pas grăbit care se pierd în noapte. Apropierea părea nefirească dar dorită, fiecare centimentru care ne despărțea sau ne apropia și fiecare moment în care ne regăseam, le conștientizam,…

Se spune că ochii sunt fereastra către sufletul omului. Crezi că e adevărat? Eu sunt de părere că nu există o vorbă mai adevărată decât aceasta. Prin urmare, pornind de la ideea că ochii sunt oglinda sufletului te întreb:

Atunci când te privești în oglindă, tu ce vezi în ochii tăi?

De câte ori nu ne-a înșelat privirea, lăsându-ne goi în fața celor din jur, neprotejați și vulnerabili,…

Mă enervez de fiecare dată când trebuie să părăsesc grota în care mă izolez și nu îmi găsesc căștile. Sunt supusă să aud și să suport râsetele demonice ale copiilor și vorbele celor necopți din jur.

Muzica îmi e antidot și calmat în fața lumii orbite de putere și rău voitoare.

Nu sunt greu de înțeles, mă exteriorizez și scriu ceea ce simt, ceea ce gândesc, însă sunt prea puțini să vadă sau să…

Când o să înțeleg că sunt o persoană solitară și că eu nu am nevoie de oameni în jurul meu? Oamenii mă îmbolnăvesc și simt asta, oamenii ma iubesc iar eu resping asta, oamenii vor să mă cunoască însă nu le acord șansa. Am nevoie de timp cu mine ca să pot să mă regăsesc, simt că mă pierd cu zi ce trece și îmi e frică… dacă n-o să mă mai găsesc? Trebuie să fug și să las totul în urmă, am obligația…

Îmi însemn trecutul, prezentul și viitorul pe coli albe adormite și le trezesc la viață așternând pe ele cele mai alese cuvinte. Unii ar spune că aceia care sunt cuprinși de febra și boala artei a scrisului își pierd mințiile și timpul, că oricum nimeni nu-și mai pierde timpul citind în zilele noastre iar cărțile, spun ei, au devenit de modă veche, accesorii și unelte ale hipsterilor vegetarieni…

Jurnalele unor bătăi de inimă – Partea I

Intro:

Esto es en parte dedicado por mi querida amiga. Espero que aun dia esteras feliz, mi muneca! Si estas llegendo esto spero que me puedes perdonar ! Que Dios te bendiga mi corason  y que seas feliz todo el resto de tu vida! Te abraco, querida!

Nu știu câta spaniola ați învățat voi, dar pe scurt: Acest post este în parte dedicat unei ființe dragi mie… Si dacă va citi o rog sa-mi lase un…