#bataileuneiinimitransparente

„Să îmi fie cu iertare modul în care respir, dar nu știu altfel să mă exprim. Să îmi fie cu iertare recunoștința față de viață – cred că am trimis scrisorile greșite necunoscutului. Să îmi fie cu iertare modul de a călători prin viață – nu am realizat că bagajul de mână nu trebuie să depășească zece kilograme. De cală nu am timp. Timpul e de neprețuit și trece repede. Să îmi fie cu iertare faptul că vin cu chef de prezent, dar nu am voie să vin cu povara trecutului meu. Să îmi fie cu iertare, dar am să vin fără bagaj – într-o mână inima, într-o mână sufletul. Mintea – am ascuns-o pe sub mânecă. Să îmi fie cu iertare că vin pe nepregătite. Nici nu știu unde vin, dar abia aștept să mă descalț la intare și să răsuflu ușurată. Să îmi fie cu iertare că aproape era să nu mai vin – credeam că nu mai prind zborul. Să îmi fie cu iertare, dar a trebuit să merg pe jos puțin.”