#26.02.2019

Iubire de plastic. Hmm. S-ar asemăna cu florile de plastic, și poate chiar au o legătură.  Îmi imaginez un curs de apă,  un pod deasupra lui și bineînțeles,  cele două capete, unul reprezentând iubirea, celălalt floarea, și hai sa fie trandafir, pentru că  așa îmi place. Semnificația podului e simplă, reprezintă plasticul. 

     O floare de plastic, nu are miros, că o stropești tu cu apă de colonie sau cu un parfum ieftin, scump, e altceva, dar mirosul ei natural e de plastic proaspăt ieșit din fabricație, știi la ce mă refer. Pe un trandafir din asemenea material, se depune praful, se decolorează în timp fiind expus în mod repetat la lumina soarelui. Nu va fi niciodată elastic, plasticul nu rezistă  unei forțe  prea mari, și mai mult decât atât,  odată rupt, nu îl mai lipești. Ar merge cu picătura, dar e inestetic. Iar dacă e îndoit,  nu revine la forma inițială.  Partea aia buna e ca dăinuie,  pe asta  se bazează mulți când îl cumpără,  dar arde, arde ca fiecare bucată de plastic, și nu lasă în urmă cenușă,  ci doar un fum înecăcios.

 Apoi e iubirea de plastic care e exact același lucru cu trandafirul de plastic, doar sunt legate intre ele printr-o combinație din asfalt, beton, fier.

  Totuși,  prin absurd, mă duc la cursul de apă,  tulbure, sălbatic,  cu un debit schimbător.  Pentru mine acea apă e un trandafir proaspăt rupt din grădină.  Nu va trai atât de mult încât sa se depună praful. N-are cine știe ce esențe aromate, dar are mirosul acela revigorant de rouă,  ce emana puritate.  Se îndoaie când aplici o forță perpendiculara, și apoi revine la forma inițială.  E normal sa se rupă când greșești dozajul de energie aplicată.  Dacă îl arunci în foc, arde, dar nu vei observa fum care sa îți facă ochii sa lăcrimeze,  ci un pumn de cenușă pe care eventual o strângi și o pui intr-un recipient. Poate ca moare, dar amintirea lui, trupul lui de trandafir cules odată din grădină, cu tot cu frumusețea lui, trăiește printre filele unei cărți,  pus la presat cu pricepere,  de către mâinile unei inimi cu diploma de meșteșugar.  Poate se va decolora, dar nu vei observa, pentru ca te vei gândi mereu la cât de frumos a fost, și deși era plin de spini, era o provocare sa-l apuci în așa fel încât sa nu te înțepi.  Pentru mine, trandafirul ăsta obișnuit,  natural, e iubirea adevărată,  pe care as spune ca o port cu tot cu țepi în mine, dar as minți,  eu port doar țepii,  petalele le-am pierdut.

Ya Fettah! de

Huzursuz mu oluyorsun ?

O görür Ya Selam! de

Gönlün mü kırık? O’na dayan..

Ya Cebbar ! de

Günahların mı var ? O’na yönel..

Ya Tevvab, Ya Gaffar, Ya Afüvv ! de

Kimse seni anlamıyor mu ?

O seni bekliyor

~ T