#25ian

Respiră-mă! și abuzează-mă!, Descalifică-mă, otrăvește-te.

Doar nu mi te lua de lângă mine.

Supraviețuiește-mă.

Am prins doar eu știu cum (Și nu vreau să spun!) Și-am tăbăcit piele de cârtiță mofturoasă, unguentă, catifelată, autosuficientă, Din care ți-am ivit încălțări durabile, Care să supraviețuiască celor 1000 de ierni și uragane din sufletul tău, încă nedezlănțuite. Te rog ia-le. În serios. Iar când intenționezi Să articulezi Părăsirea solemnă și oficială A granițelor tale autoimpuse, Să salți, să crești viral, desfrigurat, Numai să nu te descalți. Să te lași vulnerabilă diagonal Scanată de ochi sceptici, doldora de urdori iscoditori, Anunță-ne din timp, să avem vreme să ne luăm popcorn ca studenții flămânzi, flamanzi, La reducere. Numai să nu te descalți. Încălțările alea te vor purta departe. La sat în podul casei, doar înainte, în realitatea lui sau tot mai profund în a ta sau în poliamor răscolitor. Sau în război, Sau În mlaștini râncede, cronice, respingătoare, Sau în derivă neproductivă Sau În străinătățuri în singurătate, Cu tălpi libere și sărate.

Sleiește-te, Irosește-mă.