vise--lw

...seri trecute de 00:00, în care mă întorceam acasă trăgând acea haina nebunește pe mijloc si bust, înnebunită de frigul aprig. Cu miros de aer rece, stele sticloase, parfumul meu si a vreunei alte creaturi.

Eu nu prea am liniște, dar real vorbind, contează?

Mulți sunt cu bagajele de pe drum. Alții mănâncă afara câte ceva. Mulți sunt speriați, iar alții sunt atât de sedați încât nu mai știu ce e frica. Te privesc, te analizează și parcă le vezi creierele cum își pun întrebări: oare fata asta ce a pățit? Și se uită. Alții s-ar baga în vorba, dar sunt temători. Pe unii în vezi cu biletele de trimitere în mâini, sunt foi șifonate. Alții întreabă paznicul unde sa intre, unde e doctorul lor? Alții vin cu copii bolnavi, născuți așa și povestesc altora cum nu li se mai face bine copilul. Aici e lumea lor. Găsesc o speranța și știu sau nu, ca doar așa, se vor simți mai bine. Nu speră la normalitate, pt ca ei acum nu o mai cunosc. Spera sa aibă o stare psihica bună, nu se considera anormali. Aici e povestea lor.

Am role de film în ochi atunci când îi închid.

Te-aș fi luat în lumea mea.

Mă pricep la vorbe, dar nu la cele rostite. De aceea am acum în palme doar șanse irosite.

"Când apar oameni noi în viața ta, îi privești cu o anumită reticență. Vorbiți, dar tu nu mai ești ca altădată. Manifești susceptibilitate. Ei ajung să îți spună că ești rece...foarte rece. Ală e momentul în care realizezi că trecutul nu ți-a fost indiferent."