.ul

așteptând primăvara #punctul 

oamenii mănâncă oameni  și niciodată  nu se simt  sătui 

ne apropie zbuciumul cu care ne lovim neîncetat de țărm, 

mare 

-

-

-

Punctul e locul în care te poți refugia, regăsi și vorbi cu tine însăți. Locul în care spațiul alb naufragează lexemul poetului pentru a face loc cuvântului, liniei, mâzgâliturii cititorului. 

O carte experiment. Un vers necopt în plină metamorfoză.

-

-

a mă refugia în mine însămi

am îndrăgit metafora încă din burta mamei. datorită ei. împreună cu ea am susținut examenul ei de stat la facultatea de litere cu diplomă roșie. am crescut printre cărțile pe care nu înceta să le adune pe rafturile bibliotecii acasă. ore și ani în șir am urmat lecturile și vocea ei ca pe o scânteie ce-mi ghida și hrănea setea de cuvânt. o ascultam atât de hipnotizată de semnele alea de cerneală de pe foile aroma cărora mă încânta. am îndrăgit poezia cu tata. vara, la umbra salcâmului enorm și atât de bătrîn din ograda casei noastre la Copăceni. ne jucam cu lexemele. el mă provoca cu un cuvânt iar eu construiam versuri. din septembrie pe când aveam 6 ani am continuat să ne scriem versuri în răvașele ce rămâneau a fi puntea dintre noi și cei 2300 de kilometri care ne despărțeau. și 12 ani au zburat așa. 

am îndrăgit cuvântul din forța lui de a cutremura până la măduva osului, din dragostea pentru al 7-lea simț, din dorința de a mă ridica deasupra dorului. mai întîi de tata, apoi de mine însămi pentru că drumul până la cine sunt acum a fost și continuă să fie anevoios. 

scriu poezie pentru că sunt o femeie cu coloana vertebrală de furtună. pentru că ochiul meu mai întâi simte și apoi vede. simte și se poticnește zilnic. scriu poezie pentru toți taracanii ce închiriază rafturi în creierul meu. 

P.S. sunt Romina Chetraru, iar Punctul e prima mea carte de versuri, spațiul poetic și pentru taracanii din căpușorul tău. Give it a try. Stay tuned 🌻 căci urmează să vin cu postări din cărțulie, destăinuri și reflecții.