În patru ani nu am găsit locul ăsta care stătea la o aruncătură de băț de noi. Dar și când l-am găsit, soarele era la distanța perfectă aruncat pe cer.

Prima oară la Cluj. Nu-i rău deloc. Dar m-as întoarce acolo cu aceeași viteză cu care sunt ei obișnuiți să trăiască. Dar asta nu e rău deloc. Unele lucruri nu trebuie făcute pe grabă. 

N-a mai văzut Bulgaria așa ceva. Iar dacă a văzut, sigur nu se întâmpla în vremurile astea în care prietenia are altă măsurătoare. 

Prima masă servită ca oamenii la o masă, în natură. Lângă noi stătea frumos parcat visul de ani. Chiar și după ce n-ai apucat să dormi și ai strâns în suflet tot întunericul nopții, n-ai cum să nu te bucuri ca prostul la o conservă și o salată. 

Ploua infernal și cafeaua nu-și făcea efectul. Ba din contră. Căscam în rafale și priveam bulbucii Bucureștiuliu. 

Ore în șir. Numai ea știe ce a făcut. La ce s-a gândit. Și bine a făcut. 

N-a venit cu noi, dar i-am luat câte o amintire de la fiecare popas în care am avut intenția să ne oprim. Că de oprit nu ne-am oprit nici măcar o dată. De unde atâta graba? Măcar a ieșit ceva frumos. 

Măsurătoarea inversă

Numai el știe ce e în capul lui.

Echipa Rachetă

Serious cat

Aici am găsit încărcătorul. 

Dacă atât m-a dus capul...

Humans of Măgura

The man and his religion 

Când nu ți-e clar, e clar că ți-e bine. 

Marti, după Sunwaves