The Memories of a Gemini

Si cand numele meu o sa-ti arda limba, sa te lingi pe buze.

So blue is a name?" "It is a word. Words are pale shadows of forgotten names."

Eram acolo cu trupul, da' aveam aicea sufletul Tu erai inima mea, dar nu erai și spiritul Și acum că m-am întors aici sunt gata, dar nu mai ești tu...

Tu imi dai indicii subtile Da' eu fug ca prostu' de tine Si tu imi soptesti adevarul Dar eu am urechile pline De venin ce vine dintr-o fosta iubire S-astept mierea sa curga din iubirea ce-asteapta sa fie Dar viata asta plina de pacat Nu ma lasa deloc sa ma simt impacat Pana cand voi fi ingropat Tin zambetul pe buze ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat Si probabil n-ai fi aflat Doar ca tin sa ma spovedesc, nu vreau sa ranesc De aia sunt obligat sa invat sa iubesc, sa ma abtin sa urasc

Ea vrea ca el sa o iubeasca si sa fie sincer. Si daca nu o iubeste nici nu il va durea sufletul sa o minta. Cand el o minte ca o iubeste,ea il minte ca e fericita,dar o face pentru ca isi doreste sa se minta pe ea insasi. Vrea sa creada ca totul va fi bine si ca ei se pot iubi. Fara sa vrea invata si ea sa minta. Si cum el continua sa ii vanda neadevaruri ambalate,ea isi va dori sa plece. Ea nu e proasta ,dar nu vrea sa il piarda si ii va oferi o sansa,doua,trei sa ii demonstreze ca o iubeste. Dar ea nu e nici naiva si nu poate astepta langa el o fericire si o iubire care....nu au cum sa apara si...va pleca,iar cand el va incerca sa o opreasca spunandu-i ca o iubeste,ii va raspunde ca " si ea" apoi va inchide usa in urma ei!

In lipsa ochilor absenti. Nu iubi pe cei prezenti

Vreau să mă plimb într-o seară de octombrie , singură , prin locurile pe unde ne plimbam împreună și , din întâmplare , în locul unde m-ai sărutat, să te afli tu , să stai singur , în întunericul unei seri de octombrie , cu lacrimi în ochi , să te văd , să alerg la tine și să te întreb ce cauți acolo , iar tu să îți ridici capul , să fii trist , și să-mi spui “te-am pierdut , nu ? Mi-era așa dor de tine..” , iar eu să râd , să te fac idiot , să te prind de mână și să-ți șoptesc “mie mi-a fost dor de tine mereu” , și tu să mă săruți , să mă ții în brațe și să nu vrei să-mi dai drumul , să stăm împreună mult timp , să privim cum cad frunzele și să mă ții în brațe când cade primul fulg , să ne avem unul pe altul , fără să ne pierdem și fără să ne fie teamă că altcineva ne-ar putea înlocui , să fiu a ta , să fii al meu , ani la rând …

Domnișoară... când treci strada, mă aprinzi ca pe-o țigară!

Cred că ai fost moartea mea şi în celelalte vieți...

Ei nu ma vor in viata ta dar fa cumva sa nu.i asculti

cand simti ca ma pierzi ma vrei inapoi...

De multe ori ne faceam rau ca sa ne fie bine