Fata cu parul roscat.

Aș fi dat orice să fie altfel, dar unele lucruri nu le poți schimba. Trebuie să le lași să te consume, să te distrugă, până când nu mai contează.

3.00

“Unii oameni nu sunt meniți să stea lângă tine, deși îi vrei atât de mult.”

Am un nod in gat, un nod ce nu ma lasa sa respir. Nu mai pot, nu mai suport. Nu pot respira, ma sufoc atat de tare si asta din cauza unui singur lucru: DOR!

Astazi, psiholoaga liceului a venit la ora noastra de dirigintie ca deh…suntem clasa a XII a si n-avem stare. A vorbit un timp, nu stiu ce pentru ca eu eram in ale mele pana cand a tacut, si apoi a inceput: “- E o zi splendida de Februarie, suntem aici…suntem bine, dar oare…suntem fericiti? Iubim cu adevarat? Dragii mei, iubirea adevarata exista, insa noi o dam persoanelor nepotrivite iar cand apare persoana potrivita…pafff! Descoperim ca ne-am golit si ultima rezerva de iubire ce o mai aveam. Dragii mei, in clasa asta sunt deja cativa care deja si-au irosit si ultima rezerva de iubire si sunt sigura ca pe persoana gresita. Tu, domnisoara din prima banca, da…tu cu tricou negru. Ce culoare au ochii tai? -Ah…acum? Verzi… (eu) -Sa iti spun ceva: Ai niste ochi superbi dar stii ce urasc la ei? Ca sunt tristi, dezamagiti si gata sa verse lacrimi. Tu deja ti-ai irosit rezerva de iubire pe persoana gresita, si nu incerca sa ma minti te rog. Dragilor, va veti casatori. Dar nu veti iubi la fel. Va agatati  de oameni cu speranta ca veti fi iubiti indeajuns incat sa va umpleti rezerva de iubire. Va agatati si implorati,cersiti iubire pentru a va umple pe voi insiva. Sunteti fericiti? Nu! Nu sunteti, pentru ca voi nu va stiti pe de-a-ntregul, nu va cunoasteti. Voi, stiti doar sa cersiti sa implorati si sa impuneti. Impuneti cuiva sa va iubeasca: Trebuie sa ma iubesti! Normal ca ma iubesti! Dar nu asa se fac lucrurile dragii mei, ce veti face cand veti fi casatoriti iar copilul vostru va vrea putina afectiune iar voi nu veti mai avea pentru ca…ati golit rezerva de iubire pe oamenii gresiti, va amintiti? Asa ca dragii mei, nu va mai agatati de oameni, nu va mai irositi iubirea pentru ca toata iubirea din lume nu va va mai umple odata ce voi v-ati irosit-o pe oamenii gresiti.” Va spun exact ce a spus doamna psiholog, cuvant cu cuvant. Credeti-ma, acestea sunt cuvinte ce nu le voi uita mult timp si care m-au marcat…nu in bine…nu in bine…dar m-au marcat!

Mi-e dor. Mi-e dor de pașii mei ce mă purtau spre tine, de diminețile reci de toamnă târzie în care te detestam, aproape că-ți spuneam că te urăsc. Mi-e dor de emoțiile trăite cu tine, de clipele frumoase și de cele mai puțin frumoase. Mi-e dor de toate prostiile pe care l-am făcut. Mi-e dor de prima gură de cafea luată în zori de zi. Mi-e dor de acele glume la care râdeam până-mi dădeau lacrimile. Mi-e dor de mirosul de vechi al cărților din bibliotecă și de coridoarele pe care, la început, mă pierdeam. Mi-e dor de mediile scăzute la purtare și de plimbările în biroul directoarei. Mi-e dor de tot ce ai însemnat. N-ai fost “cimitirul tinereții mele”. Ai fost o bucurie pe care n-am știut să o prețuiesc atunci. Azi e mai. Și parcă mi-e mai dor ca oricând.