Untitled

Era îngerul meu și la plecare mi-a luat jigodia tot paradisul.

— Ea te controlează!

“Îţi e bine singură, dar suferi mult oricum. Nu ai recunoste asta pentru nimic în lume, dar se vede, după cum eşti drăguţă cu toată lumea, chiar şi cu cei ce nu merită asta deloc. Vrei ca oamenilor să le pese, să ţină la tine, să te iubească şi, deşi ai mersul unei persoane ce nu are nevoie de nimeni, defapt ai mereu nevoie de cineva. Temerile tale fără sfârşit te fac să îţi doreşti să fugi atât de departe. Dar îţi place aici, îţi zici, nu? Defapt, nu locul, ci acele ¾ persoane la care ţii, acei prieteni, acele iubiri pierdute, acele amintiri încă te ţin pe loc. Mă faci să zâmbesc atunci când spui că nu crezi în iubirea infinită, ca după să te emoţionezi în faţă unei comedii romantice. Dar, tu nu plângi niciodată când eşti dezamăgită, pentru că, atunci când eşti dezamăgită urli. Urli-n tine, sufoci urlete şi ţipete. Mai poţi oare? Te privesc cu ochi obosiţi şi-ţi văd tristeţea-n zâmbete. Iarăşi te-ai pierdut. Te simt departe, ca şi cum…nici nu mai eşti. Când plângi, plângi pentru că speri, încă speri dar nu recunoşti asta niciodată. Speri şi îţi faci rău, într-un fel. Şi te ascunzi, ca un copil. În faţa lacrimilor zici că nici nu ştii de ce plângi, că e aşa de când eşti mică, că aşa eşti tu. Te minţi, mă minţi. Ţie-ţi place noaptea, căci zici că te reprezintă, că e sinceră ca şi tine. Totul în tine este sincer, chiar şi felul în care te îmbraci şi felul în care foloseşti cuvintele. Chiar şi modul în care respiri. Nu te poţi controla, nu reuşeşti să-ţi controlezi emoţiile, urletele şi lacrimile, crezi că este un lucru rău, dar e atât de minunat; eşti o floare sălbatică, una dintre acele flori care nu se pot înţelege. Dar ştii, dacă te-ai vedea prin ochii mei, te-ai iubi pentru a rămâne în viaţă. Sunt aici, mă uit la tine; arăţi că un poem pe care nimeni nu mi-l va dedica niciodată, una dintre acele poezii pe care le citeşti şi începi să crezi că ar fi minunat dacă cineva te-ar vedea în acel fel şi te-ar iubit atât de mult, dar nimic… Dar tu nu uita, nu pentru asta eşti mai puţin frumoasă, nu pentru asta însemni mai puţin, nu…”