22.06.

M-ai torturat zambind, ai lasat durerea sa ma inece si ti-ai lasat demonii sa imi sparga sufletul. Te iubesc, e firesc sa raman, e firesc sa ma intorc, nu ma intreb ‘pana cand?’. Dar m-ai facut sa ma urasc si sa imi jelesc existenta. M-ai lasat sa iti ofer tot, ca apoi sa urlu. Mi-ai oferit zambete, doar ca apoi sa imi smulgi lacrimi. Mi-ai facut inima sa bata, doar ca mai apoi sa imi doresc oprierea ei. Si totusi inca te iubesc, inca raman, inca ma intorc.

Trupul ii cazu fara suflare, secat de iubire si de iertare.  Ochii insangerati de ura, dar sufletul sclipindu-i de iubire. Se uita in departare si o privea plecand.  Demonii o inconjurau, iar ingerii o implorau. Ingropa suflete dansand si calca pe cranii cantand. Ignorand melodia dragostei, era privita cum Pleca…

O sa urlu la cer pana se sparge de dor.

Statea pe podeaua rece, cu sufletul ingenuncheat, strigand la Ea "te rog, nu pleca!". Statea si incerca sa continue fara Ea. Asteptand ca timpul sa treaca, dar Ea, Ea nu ii mai trecea. Nenumarate lovituri, pumnale, sageti si cutite care ii strapungeau intreaga fiinta. Fiecare celula a sa urla de durere. Implora iubire cu ochii insangerati de amagire. Privirea ii era invinsa in fata Ei, inima tremuranda asteptand o alinare calda si blanda, cum numai Ea era capabila sa i-o ofere. Si totusi, statea pe podeaua rece cu sufletul ingenuncheat, strigand la Ea...

Faptul ca esti nefericit nu iti da dreptul sa ii ranesti pe ceilalti.

🩰