03oZi22

Eu nu pictez frumosul în urât

Nu te îndemn s-o faci nici tu

Eu nu pictez frumosul în urât

Nu te îndemn s-o faci nici tu

Privește soarele acum mai negru

cum iar și-aruncă genele prea lungi

Privește luna inundată-n stele

și stele în lacrimi, știi bine

Privește galbenul pământ

prea obosit să ducă atâta ură și minciună

Privește, Draga mea, privește sus

privește și începe a face schimbarea

Eu nu pictez urâtul în frumos

Nu te îndemn nici tu s-o faci

Eu nu pictez urâtul în frumos

Nu te îndemn nici tu s-o faci

Începe-mi colora inima străvezie

începe a o scutura de praf, iar nu e bine

Începe-mi desena din nou un zâmbet

începe, dar tare vreau ca să ai grijă la culori

Începe a mă bucura din nou

Iar luna ni-i arată,

Așa e și iubirea noastră, dar nu există pui, sunt doar fulgi de mătasă...

Ce se sfărâmă încetul cu încetul,

-mi sunt slabe fără tine,

Nici muschii nu-mi mai sunt cum s-arătau odată,

Și fața mi-e hidoasă, sunt om schimbat fără iubirea noastră!

În fine, ăsta-i începutul...