#yorgoslanthimos

Pe scurt, „The Great” e povestea ascensiunii la putere a împărătesei Catherine the Great/Ecaterina cea Mare a Rusiei (Elle Fanning), în secolul XVII. Măritată pe repede-înainte cu împăratul Peter III/Petru al III-lea (Nicholas Hoult), blondina firavă sosește din Germania în Rusia cu idei romantice despre noaptea nunții și convingeri solide despre cât de fericită va fi în căsnicie. 

La fața locului, trece de la Anne of Green Gables mode la reality mode. Curtea regală e un loc plin de fornicators in the hallways și cațe care poartă perucile ca pe pălării și n-au citit o carte în viața lor. Iar soțul ei nu e un Făt-Frumos pe cal alb, ci genul de bărbat-copil cu mommy issues, care îi face cadou un urs (pentru a-l împușca apoi în uralele mulțimii, care îl pupă constant în fund) și apoi un amant, în timp ce el preferă s-o iubească prin toate colțurile palatului pe soția celui mai bun prieten (alături de care formează un trio delicios și halucinant).

Cum ar putea oare Catherine să devină dintr-o adolescentă speriată de bombe o regină care a dus Rusia în Epoca de Aur, după ce l-a făcut dispărut pe Peter din peisaj? Asta e întrebarea la care vrea să răspundă serialul și o face într-un mod cât se poate de distractiv și neserios: da, costumele și decorurile sunt de vis (toată treaba s-a filmat la conace de vis din Marea Britanie), dar ce contează aici e modul în care scenariul „ocazional bazat pe o poveste adevărată” rupe cătușele detaliilor istorice. Și oferă o poveste ritmată ca stepul, condimentată cu detalii reale amuzante foc (Știai că rușii foloseau coaja de lămâie ca metodă contraceptivă? Huh!), cu un dialog care combină expresiile epocii cu „fuck”-uri moderne și care te va determina să cauți informații pe Wikipedia despre cum a stat treaba în realitate cu Ecaterina, tocmai pentru că nu e o lecție de istorie sau un documentar.

În cazul celor care au văzut ambele povești, „The Great” le va aminti de „The Favourite” (2018), o comedie neagră cât se poate de modernă (deși era plasată în Marea Britanie, la 1711), care a fost o nouă revelație a regizorului Yorgos Lanthimos („Dogtooth”, „The Lobster”, „The Killing of a Sacred Deer”). Și care parcă a dat naștere unui val de povești TV similare – vezi „Dickinson” sau „Gentleman Jack”.

Dar aici avem o situație de tipul the chicken or the egg. Unul dintre scenariștii filmului de epocă a fost Tony McNamara, nominalizat la Oscar pentru asta și omul din spatele serialului de față. „The Great” a fost la origini o piesă de teatru scrisă de McNamara, pusă în scenă la Sydney Theatre Company (în 2008) și rescrisă apoi de acesta sub forma unui scenariu cinematografic. Acesta din urmă l-a inspirat pe Lanthimos să transforme scenariul „The Favourite” (scris inițial de Deborah Davis) într-unul mai light, cu un dialog contemporan, care să facă din povestea de epocă un hopa-Mitică cinematografic – cu alte cuvinte „The Great” a inspirat „The Favourite” și nu invers, da?

Ce trebuie neapărat spus e că serialul lasă de dorit la capitolul ritm: în cele 10 episoade acțiunea avansează ca un melc beat și accelerează abia la final de tot, ceea ce face orice privitor să aplaude plenar vestea legată de continuarea poveștii cu sezoanele 2 și 3. Huzzah!

THE FAVOURITE (2018)

Director of Photography: Robbie Ryan