"Când am ajuns la intrarea pe aleea din faţa casei, m-am oprit. O trăsură necunoscută aştepta la intrarea conacului. Din ea, a coborât o femeie frumoasă şi palidă, cu o revărsare de bucle întunecate. Purta o rochie albă, înfoiată, prinsă în talia strâmtă cu o panglică piersicie. Pe creştetul capului avea cocoţată o pălărie în aceeaşi nuanţă umbrindu-i ochii.
S-a întors, de parc-ar fi ştiut că mă holbez la ea. Era mai mult decât frumoasă: era sublimă. Chiar de la o distanţă de douăzeci de paşi, i-am zărit scânteierile ochilor negri şi buzele arcuindu-se într-un mic zâmbet. Degetele-i subţiri au atins micul medalion pe care-l purta atârnat de gât, şi m-am pomenit imitându-i gestul, imaginându-mi cum i-aş fi simţit mâna micuţă pe propria-mi piele."