Noi am apus dragule , a apus iubirea noastră. Sa dus cu nenumăratele răsărituri pentru noi. Am lăsat iubirea ta sa ma îmbrace fara sa ma gândesc ca vara puiule ma sufoca de caldura si acum , acum lasă frigul sa imi înconjoare inima. Nu am fost perfecti , absolut deloc baby , însă eram adevărați. Cu tine am simțit zilnic fiecare anotimp. Ma făceai sa înfloresc ca primăvara , sa ard cum arde soarele vara , m-ai făcut sa ma ofilesc ca toamna si acum m-ai făcut mai rece ca iarna. Spune-mi tu dragule ce mai e acum de făcut? Nu mai poți face nimic si nu din cauza neputinței ci din cauză ca îți lipsește voința. Mi-ai spus ca pot sa scap de trecut ca pot sa te uit , numai ca nu am vrut sa iubesc pe altul. Spune-mi tu dragule măcar ce am fost pentru tine. Dacă si eu ti-am fost ție zâna anotimpurilor si ți-am adus stări si stări. Spune-mi ceva ca un ultim cuvânt sa pot sa ma sting in liniște. E greu sa iubesc dinou pe altul , nu pentru ca nu as vrea ci pentru ca nu pot. Eu o sa ii dau timp timpului puiule dar tu ce o sa faci? Sunt întrebări la care știu răspunsul dar nu vreau sa i-l scot la iveală , nimic nu doare mai rau ca adevarul. Știu de ce ți-ai împărțit zilele cu mine însă vreau sa neg asta. Știu ca am fost mai mult decât o umbra in patul tău si știu ca si tu știi asta. Mi se scurg zilele odată cu iubirea pentru tine , nu as fii vrut sa fie asa ... Mai dezbrăcat de iubirea ta si acum mai lăsat între pustiu si furtuna in gerul iernii asteia pornita de ura si indiferenta. Da-i si tu timp timpului puiule ca eu nu mai am putere.