Era vară. Am ieșit amândoi la o plimbare prin apropierea locuințelor noastre. Am decis să mergem lângă un râu,la o mică relaxare în natură. Ne-am plimbat printr-o pădure imensă,povestind tot felul de întâmplări. A fost un moment în care sinceră să fiu,am uitat de toate.. Eram complet entuziasmată de acea plimbare:3 Apoi,ne-am așezat pe marginea acelui râu și am stat,am continuat să povestim,iar peste puțin timp,parcă totul s-a oprit în loc. Te priveam și.. Nu puteam frate,și nici acum nu pot să îmi dau seama cum de ești al meu,băiatul meu.. Ești atât de frumos încât te aș putea privii neîncetat,secundă cu secundă. :o3 După ceva vreme,ne am ridicat și ne-am continuat drumul. Ne-am oprit la capătul unui pod căzut. Mă țineai în brațe și.. Îmi doream să nu se mai termine niciodată acea clipă. Era o priveliște superbă însoțită de liniștea unei zile de vară. Era perfect.. Eu,tu,departe de toți.. Poveste. :o3 În acel moment ne am privit în ochi și ne-am promis un lucru și anume,că nu ne vom părăsii niciodată,oricât de greu va fii!
