Things get in the way, film stills
My project Things get in the way is about an ongoing need to question the slipping into gender roles in the household and its implications for the empowerment of women. In order to challenge the status quo I make use of everyday objects surrounding me: plastic bags, paper napkins, flat flannel diapers, adult and child hands. This is a list of some of the things that get in the way of women’s self-realization. They also quite literally get in the way of breathing normally, of seeing properly, of speaking one’s mind. The objects (bags, napkins, diapers) are meant as metaphors to be placed alongside that of the glass ceiling, representing the barriers which keep the female demographic from rising beyond a given level in the hierarchy.
Equality is a form of normative hypocrisy, in that people often confuse an ideal state with reality itself. In reality relationships are born out of and feed off of power imbalances, those involved are either dominating or dominated, protective or protected. I believe that society knowingly encourages women from a young age to take on the weaker role.
Breathe in, breathe out was another name for one of the videos from this body of work, in reference to the universe of stress management exercises and anxiety reduction techniques. In today’s strongly individualistic society, stress management is promoted much more than family planning or career counseling, implying that individuals bear the sole responsibility towards their self-realization or happiness and completely ignoring the massive role that society has to play. Present day society would like you to ignore matters of gender or class distinction and believe that serenity is easily available through the mastering of your breath, always only one click away.
RO
Lucrarea Things get in the way s-a născut dintr-o nevoie continuă de conștientizare a alunecării în roluri de gen în gospodărie și implicațiile acestei alunecări pentru emanciparea femeilor. În această lucrare folosesc obiecte și persoane prezente în viața de zi cu zi din jurul meu: pungi de plastic, șervețelele de hârtie, aleze de bumbac pentru schimbarea scutecelor, mâini de adulți și mâini de copii. În videouri acestea mă împiedică la propriu să respir normal, să văd clar, să mă exprim prin cuvinte. Pungile, șervețelele și alezele sunt metafore care pot fi așezate alături de cea a tavanului de sticlă, reprezentând barierele care împiedică o parte a populației să se ridice dincolo de un anumit nivel în ierarhia economică și socială actuală. Inspiră, expiră este un alt titlu pentru unul dintre clipuri, făcînd referință la universul exercițiilor de stress-management și al tehnicilor de reducere a anxietății. Conform acestora serenitatea ar fi ușor accesibilă tuturor prin stăpânirea propriei respirații. În societatea puternic individualistă în care trăim, managementul stresului și al anxietății sunt promovate mult mai mult decât, de exemplu, planificarea familială sau consilierea în carieră. Această stare de fapt insinuează că reponsabilitatea individuală ar fi singurul factor în autorealizarea indivizilor și ignoră complet rolul masiv pe care îl joacă societatea în această privință. Idealul de self-made billionaire din Sillicon Valley e foarte promovat dar el rămâne foarte departe de realitatea societății în care trăim. Societatea actuală preferă să ignorăm inegalitățile de gen și de clasă și să credem că starea de bine este ușor accesibilă prin tehnici de stăpânire a propriei respirații, întotdeauna la distanță de un simplu clic.
