Omul e genetic programat să gândească. Și gândește și gândește. Gândește bine, gândește prost. Cei indrăgostiți tind să gândească din ce în ce mai prost, doar că ei au iluzia că gândesc mai bine decât orice matematician existent pe planeta asta.
Cei indrăgostiți se scufundă în gânduri și gânduri, cum să facă pe X/Y fericit, cum să facă să fie totul bine, cum să mulțumească pe toată lumea și tot așa. Apoi își pun milioane de întrebări, întrebări în care se tem, le e frică de cel de lângă ei. Dacă înșală, dacă minte, dacă totul e o minciună, dacă persoana respectivă e doar un om fals ce poartă o mască, dacă face anumite lucruri de impresie, dacă promisiunile sunt deșarte, dacă nu e persoana potrivită, dacă mă părăsește la prima greșeală. Dacă, dacă, dacă, dacă.
Uite ce-ți spun eu ție. Lasă dracu întrebările alea din capul tău și comunică cu cel de lângă tine! Doar persoana în cauză e capabilă să-ți confirme sau să-ți infirme ce gândești tu. Comunicare, comunicare, comunicare. Punctul cheie pentru o relație de succes. E piatra de temelie. Dar dacă tu gândești mult și prost și refuzi să comunici, o să iei decizii bazate pe gândirile tale stupide, iar apoi o să realizezi că rănești. Și după un timp realizezi că era simplu. Puteai să întrebi, nu să te întrebi.
