Ana se mutase într-o zi furtunoasă cu părinții ei. Casa unde s-au decis să locuiască nu era una obișnuită si nu mă refer doar la aspectul monoton și la mirosul de mucegai ce persista în aer. Ana ei bine nu se simțea prea bine și totul era legat de acea casă sinistră.
Într-o noapte aceasta se îndreptă somnoroasă spre bucătărie. Luându-și un pahar cu apă îi curge din întâmplare apa pe podeaua învechită. Oftând, de isprava făcută, merge să aducă mopul. În timp ce ștergea pe jos a dat peste o crăpătură ciudată și întunecoasă. Curioasă și-a căutat telefonul și a pornit lanterna. Gura i se mări pe dată, inima îi bătea cu putere și continua să tremure de imaginea înfiorătoare ce i se arătă în fața ochilor. În gaură se putea simți puternicul miros al morții ce doar împânzea ușor casa când a intrat prima dată. Mirosul venea de la ceva ce semăna ca o mâna de om, palidă și în stare de putrefacție. Speriată s-a închis în camera ei.
În următoarea zi a încercat să-și convingă părinții că locul acela nu e pentru ei și că ceva oribil a fost în casă asta. Dar fără vreo reușită. Aceștia îi repeta mereu că a fost doar un coșmar și că aberează. Dar Ana știa sigur ce a văzut în acea noapte.
În seara următoare era la ea în cameră. Nu putea nici cum să adoarmă. Mereu îi apărea acea imagine sinistră din podea. Ușa, când aceasta se ascundea sub plapumă, se deschise lăsând în urmă un scârțâit îngrozitor. Fata tremura. Nu avea curajul să se uite cine a intrat în camera ei. Dar totuși în cele din urmă și-a dat pătura la o parte și văzându-se singură, respiră ușurată. A închis ușa lăsând de această dată lumina aprinsă. Sperând că așa va putea dormi. Însă becul a început să pâlpâie și dintr-o dată s-a stins. Glasul Anei a rămas singurul lucru ce s-a mai auzit în acea noapte însângerată.
Nici măcar în prezent nu se știe unde a dispărut Ana sau ce s-a întâmplat cu familia ei. Cert e că vecinii au văzut în acea noapte o siluetă întunecată și foarte mare la fereastra fetei. Un lucru e sigur, nu părea prea umană..
