#salciua

Vroiam să fiu izolată în natură şi în acelaşi timp să nu plec foarte departe de Cluj, dar nici să fie plin de turişti. Complicat, dar nu imposibil. Sălciua e la 80 km de Cluj şi am mai scris despre ea aici. Rîmetea e la 60 km de Cluj şi am scris aici despre o tură pe Piatra Secuiului.

Zonele, deşi frecventate de turişti, îţi oferă o intimitate şi o izolare de lumea exterioară. Stai sub un copac, aproape de un câmp proaspăt cosit, auzi greierii, mutitudinea florilor te îmbată, plantele aromate te îndeamnă să le culegi. Totul e de vis – cer albastru, norişori pufoşi, verde crud, totul e plin de viaţă – atâţia fluturi împreună, albine, cosaşi … ce poţi să-ţi doreşti mai mult de la o vacanţă?

Se pot face multe drumeţii în zonele astea. Le voi descrie pe fiecare în parte:

Sălciua – Cascada Şipote – Huda lui Papară

Sălciua – Vânătarele Ponorului

Rîmetea – Piatra Secuiului

Rîmetea – traseul minei de fier medievale

În Sălciua am vrut să mă cazez la pensiunea Larix, însă, spre marea mea dezamăgire am găsit-o într-o stare deplorabilă. Am înţeles de la localnici că a rămas şi fără curent, însă persoana de acolo insistă să primească turişti.

Celelalte pensiuni (Sub Piatră sau Totu’ Bun) erau ocupate aşa că ne-am cazat în Baia de Arieş (15km depărtare) la Pensiunea Roua Muntelui. A fost o surpriză să găsim aceasta minunată pensiune în fostul sat minier. Deschisă doar de câteva săptămâni, are camerele mari şi foarte confortabile, iar mâncare este delicioasă. Preţurile mi se par foarte mici (100 ron / camera dubla / mic dejun inclus).

Informaţii practice:

Marcaj: tringhiul roşu – casca Şipote - Huda lui Papară

Diferenţă de nivel: 460m

Timp de mers: 1 – 1.5 ore

Traseul nu este unul greu – se ia prin pădure, urcare uşoară. Pe alocuri sunt copaci căzuţi pe potecă, însă se pot ocoli. Cei de la Fundaţia Potaissa se ocupă cu întreţinerea potecilor şi vor elibera accesul. Tot ei au împrospătat semnele şi au pus panouri informative.

Cand ieşi din pădure, se ia spre stânga, spre muntele Bedeleu, prin iarba înaltă, iar la un moment dat, urmaţi semnul triunghi roşu, se coboară spre mănăstirea care se vede în vale. De aici se ajunge rapid la peşteră. Acesta este închisă şi nu se poate vizita.

De la Huda lui Papară se merge 2.5 km pe drum de pământ înapoi spre sat, până la intersecţia cruce albastră cu cea roşie.

Pentru a creşte gradul de dificultate, puteţi coborî spre pârâul care se duce în peşteră, imediat după ce se termină asfaltul. Este off road apoi pe pietrele pârâului (aprox 1h) până ajungeţi într-o poieniţă de unde se urcă spre balcon pentru a vedea cascada.

Harta:

Pe traseu, tot urcând, am făcut pauze destul de dese, iar când am ajuns la intersecţia traseului cruce roşie cu triunghi roşu am urmat spre stânga tringhiul şi am ajuns la un loc minunat – eram înconjuraţi de 3 cascade care se uneau în vale formând cascada Şipote care se varsă în Arieş şi e vizibilă de la drumul principal.

Când am ajuns la punctul de belvedere de pe muntele Bedeleu s-a deschis orizontul. În stânga, în vale, se vedea satul Sălciua, râul Arieş şerpuieşte liniştit, iar în dreapta, satul Poşaga şi Scăriţa Belioara. Drept în faţă era Muntele Mare care mai avea urme de zăpadă.

De la balcon se coboară spre stânga, pe traseul cruce roşie până la Poarta Zmeilor şi peştera cu acelaşi nume. Aceasta e ca un pod natural din piatră. Recunosc, mi-a fost tare frică să cobor în peşteră – nici nu aveam lanterne, iar intrarea era cam strâmtă. Mai apoi am citit că se poate merge în interior spre camere mai largi, însă tot nu cred că m-aş fi aventurat.

Vă recomand cu drag acest traseu, însă fiţi pregătiţi să tot urcaţi. De jos am reperat balconul la care am fost şi nu ne-a venit să credem că am fost până acolo.