#romanii

Unde nu vor mai purta românii masca de protecție

Începând de la 1 iunie, românii nu vor mai purta masca de protecție pe litoral. A fost luată această decizie deoarece sezonul estival se va deschide în două etape cu diverse măsuri de relaxare, de la 1 iunie și de la 1 august, a declarat premierul Florin Cîțu, la Constanța. Premierul a făcut aceste precizări după întâlnirea cu reprezentanții operatorilor economici de pe litoral, în care s-au…

Românii s-au vaccinat anti-Covid și de Paște

Românii s-au vaccinat anti-Covid și de Paște. În ultimele 24 de ore au fost administrate 41.273 de doze de vaccin împotriva COVID-19, potrivit platformei oficiale de imunizare contra coronavirusului. Actualizare zilnică – evidența persoanelor vaccinate împotriva COVID-19 1. Număr de doze administrate de vaccin împotriva COVID-19 (în ultimele 24 de ore): 41.273, la un număr de 41.273 persoane din…

ROMÂNII – PĂLMAȘII EUROPEI de prof. dr. Vicu Merlan

Politica postdecembristă a guvernanților României a fost una păgubitoare pentru poporul român. Din ce în ce mai mult, parcă, se urmărește o politică de dezrădăcinare și distrugere a poporului român, folosindu-se diverse strategii machiavelice. Guvernele ajunse la putere nu țin cont de interesele generale ale românilor, dând legi ce-i înstrăinează de la o zi la alta, de glia și obiceiurile…

New Post has been published on http://bit.ly/2iPxSRV

Revista AGERO : ROMÂNII ÎN ISTORIA UNIVERSALĂ

Profesor universitar dr. MIHAI IACOBESCU

„Un adevăr marchează întreaga istorie a omenirii. Evenimentele de oriunde şi de oricând reprezintă efecte ale unor cauze. Altfel nu se poate. Această realitate revine în actualitate astăzi, când, la exact 70 de ani de la izbucnirea conflagraţiei mondiale din 1939-1945, deci a celei mai grozave şi mai sângeroase confruntări militare din istorie, se manifestă intens factori şi tendinţe de-a răsturna ordinea lucrurilor. Problema numărul unu care s-a instalat în atenţia generală priveşte însăşi ORIGINILE CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL, contextul fiind propice – în viziunea unora, mai nou adepţi ai „armoniei” europene şi universale, depozitari ai unor „noi documente secrete” şi adversari ireconliabili ai revizionismului istoric – pentru a se minimaliza, dacă nu cumva pentru a se anula (?!), rolul incontestabil al Pactului Hitler-Stalin sau Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 de detonator al faptelor decisive care au condus iremediabil la izbucnirea ostilităţilor la 1 septembrie 1939, prin atacarea Poloniei de către Germania, mai apoi şi de către URSS. Nu este cazul să mai revenim: Cum se ştie, România, alături ori deopotrivă cu Polonia, Lituania, Estonia, Letonia şi Finlanda, a fost din prima clipă ameninţată de către cele două Mari Puteri totalitare, agresoare şi competitoare la dominaţia vechiului continent, fiind de altfel, toate, menţionate ca obiective imediate ale expansiunii nazisto-comuniste în faimosul Protocol secret al sceleratului Pact de la 23 august 1939. Fapt esenţial, atunci, mai apoi şi în prezent, replica tuturor statelor ameninţate avea să intervină hotărât, mai ales că, dacă în urma conflictului germano-sovietic şi a războiul mondial în ansamblu, Pactul Hitler-Stalin şi toate anexele lui secrete au fost cumva declarate şi recunoscute nule, numeroase însă dintre „realităţile istorice” cărora ele le-au dat naştere în 1939-1941 încă se menţin, în mod cu totul nejustificat şi inexplicabil! În ceea ce o priveşte, România, prin voinţa şefului guvernului şi Conducătorului Statului, Ion Antonescu, şi a poporului ei, s-a aflat, alături de Germania şi aliaţii ei, în război cu URSS (1941-1944), pentru zdrobirea comunismului şi pentru dezrobirea provinciilor istorice (Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutului Herţa) ocupate de Armata Roşie în 1940, în condiţiile funcţionării şi în litera Protocolului secret al Pactului sovieto-german. Graţie ilustrului nostru diplomat care a fost Grigore Gafencu rostul justificat al implicării României, la 22 iunie 1941, în cel de-al doilea război mondial a devenit de recunoaştere internaţională. Astfel, primit la 24 iunie 1941 în audienţă de rămas bun la Kremlin de către V. M. Molotov şi imputându-i-se că „România nu avea dreptul să rupă pacea cu URSS”, Grigore Gafencu, pe atunci ministru în exerciţiu al României la Moscova, i-a replicat demn liderului diplomaţiei sovietice şi co-semnatar al Pactului din 23 august 1939. Un răspuns care, fiind netăgăduit destinat Istoriei, a fost consemnat în Jurnalul diplomatului nostru: „ … Să-mi fie îngăduit […] să-mi exprim părerea de rău că, prin politica ei urmată în timpul din urmă, URSS nu a făcut nimic pentru a împiedica, între ţările noastre, durerosul deznodământ de astăzi. Prin brutalul ultimatum din anul trecut, prin care ni s-a cerut nu numai Basarabia, dar şi Bucovina, şi un colţ din vechea Moldovă, prin încălcarea teritoriului nostru care au urmat atunci prin actele de forţă ce au intervenit pe Dunăre,  chiar în timpul negocierilor pentru stabilirea liniei de demarcaţie, Uniunea Sovietică a distrus în România orice sentiment de încredere şi de siguranţă şi a trezit îndreptăţita teamă că însăşi fiinţa statului român e în primejdie. Am căutat atunci un sprijin în altă parte [în Germania]. Nu am fi avut nevoie de acest sprijin, şi nu l-am fi căutat, dacă nu am fi fost loviţi şi dacă nu ne-am fi simţit ameninţaţi. Îmi îngădui să amintesc aceste fapte fiindcă am avut prilejul, ca ministru de externe al ţării mele [1938-1940], să atrag în mai multe rânduri, prin discursuri şi declaraţii publice, atenţia guvernului sovietic, faţă de care am urmat totdeauna o politică leală de pace şi de bună vecinătate, că <<o Românie independentă în cuprinsul hotarelor ei neatinse este o chezăşie de siguranţă pentru URSS, ca şi pentru toate celelalte state vecine>>. Lovitura cea dintâi care a zdruncinat temeliile unei asemenea Românii, chezăşie de pace şi siguranţă, acoperire firească şi atât de folositoare unui hotar întins şi însemnat al Rusiei, a fost dată, din nefericire, de guvernul sovietic. Urmările acestei nenorociri, pe care le deplângem astăzi, mă mâhnesc cu atât mai mult cu cât poporul român nu a dus niciodată, până azi, război cu poporul rus, şi nu există simţăminte duşmănoase între cele nouă neamuri …” (apud Gh. Buzatu, România cu şi fără Antonescu, Iaşi, Editura Moldova, 1991, p. 189-190)”.

………………………………………………………………….

În colecţia Românii în istoria universală (nr. 121) Gh. Buzatu, Stela Cheptea şi Marusia Cîrstea, editori, au izbutit, după un pasionant şi captivant travaliu ştiinţific, să valorifice, sub titlul Pace şi război (1940-1944), primul volum din JURNALUL MAREŞALULUI ANTONESCU, I, Preludii. Explozia. Revanşa (4.IX.1940-31.XII.1941). Sunt în pregătire (de către aceiaşi editori la care, pentru volumul al doilea, se adaugă Corneliu Mihail Lungu) vol. II – Succese şi eşecuri (1.I.1942-30.VI.1943) şi vol. III – Prăbuşirea (1.VII.1943-21.VII.1944). Vom beneficia, astfel, de o ediţie critică integrală, încât numai după editarea acestui Jurnal, biografia obiectivă şi completă a Mareşalului Antonescu, dar şi Istoria integrală a Războiului din Est (1941-1944) devin – ne asigură istoricul Gh. Buzatu – nu numai posibile, ci chiar obligatorii (p. 26, 42).

  Primul volum, apărut la Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2008, cuprinde 587 de pagini şi are următoarea structură: România şi Războiul din Est. Studiu introductiv (Gh. Buzatu, p. 8-43), Lista de abrevieri (p. 43-45), Jurnalul Mareşalului Ion Antonescu (p. 45-337), Anexe (p. 337-423), Cronologie şi corespondenţă (p. 423-537), Indice de nume (p. 537-554) şi alte 33 de pagini cu Imagini de epocă din arhive. Ne aflăm, neîndoielnic, în faţa unui eveniment ştiinţific, cu totul aparte. E o carte unică prin concepţia complexă, novatoare, care a stat la baza abordării temei, prin imaginea globală ce o proiectează asupra activităţii şi diversităţii preocupărilor zilnice ale Conducătorului, prin imensul volum de informaţii inedite, pe care le oferă omului de ştiinţă şi cititorului de rând, după o migăloasă cercetare şi confruntare benedictină a surselor înşirate şi integrate într-un aparat critic extrem de abundent şi elocvent, prin care se vrea să se elucideze şi să se argumenteze tot ce este posibil a se putea şti până la această dată.

  Studiul introductiv este el însuşi – prin densitatea de idei, fapte istorice, concluzii prezentate, dar şi prin onestitatea autorului ce pulsează în ele – o ademenitoare şi tulburătoare invitaţie la lectura cărţii şi la meditaţie. Şi această invitaţie ne-o adresează unul dintre cei mai de seamă cercetători şi cunoscători ai celei de-a doua conflagraţii mondiale, în general, şi ai epocii mareşalului Ion Antonescu, în special. Gh. Buzatu ne introduce în istoria şi istoriografia celui de-al doilea război mondial – avertizându-ne şi îndemnându-ne să avem în gând şi să revedem mereu Apelul recent al istoricilor francezi – Libertate pentru istorie; el ne argumentează şi subliniază încă o dată avantajele studiului bazat pe surse originale; ne explică semnificaţiile unui „Jurnal” sui generis; ne descifrează instrumentele, componentele regimului antonescian; ne dezvăluie Odiseea documentului valorificat  şi modul cum pot fi descoperiţi autorii jurnalului; analizează şi apreciază luminile şi umbrele acestui document extraordinar; ne oferă lista zilnică a vizitatorilor mareşalului Ion Antonescu, personalităţi din ţară şi străinătate – care ne sunt prezentate şi caracterizate succint într-o veritabilă micro-enciclopedie de medalioane consistente şi concludente. Jurnalul infirmă diversele şi numeroasele zvonuri despre „boala” şefului statului etc.

New Post has been published on http://jurnalulbucurestiului.ro/noi-romnii-stramosi-ai-tuturor-popoarelor-latine/

Noi, Românii, strămoşi ai tuturor popoarelor latine…

de Sorin Platon

(din ciclul „ce mai primesc pe email”…)

M-am intrebat de multe ori care este motorul schimbarilor pozitive intr-o societate si trebuie sa recunosc ca de cele mai multe ori sunt tinerii care refuza sa accepte un adevar relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legati de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce cauta un adevar absolut. Deci pe ei ii indemn sa-si intrebe profesorii de istorie si de limba romana:

Cat la suta din Dacia a fost cucerita de romani ?

Si daca profesorul stie raspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se intindea de la vest la est, de la lacul Constanta-Elvetia de azi si pana dincolo de Nipru).

Urmeaza alta intrebare:

Cati ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei ?

Si daca profesorul va raspunde : numai 164 de ani, atunci puteti merge la urmatoarea intrebare:

Soldatii „romani” chiar veneau de la Roma si chiar erau fluenti in limba latină ?

Aici le va fi si mai greu sa va raspunda, caci acei soldati „romani” vorbeau orice limba numai latina nu ! Cohortele aflate pe pamantul Daciei cuprindeau soldati din diferite parti ale imperiului roman, uneori foarte indepartate. Gasim Britani din Anglia de azi, Asturi si Lusitanieni din peninsula Iberica, Bosporeni din nordul Marii Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din partile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reti din partile Austriei si Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, pana si Numizi si Mauri din nordul Africii ( C.C.Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).

Si ultima intrebare: cum a fost posibil ca intr-un asa de scurt interval istoric TOATA populatia Daciei sa-si uite limba si sa invete o limba noua, limba latina , de la niste soldati „romani” care nici ei nu o vorbeau ?

Cand toate popoarele civilizate din lume initiaza, desfasoara si promoveaza valorile istorice care le indreptatesc sa fie mandre de inaintasii lor, gasim opinia unor astfel de „adevarati romani”, care, nici mai mult, nici mai putin, spun despre formarea poporului daco-roman: „soldatii romani au adus femeile si fetele dace in paturile lor si asa s-au nascut generatii de copii, care invatau numai limba latina de la tatal lor, soldatul „roman”…

Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug si de pe Nipru, acele sotii si fete de traco-geti si carpi, de la sute si sute de kilometrii departare ca sa fie „fecundate” de soldatii „romani”?

Dupa parerea stimabililor, femeile daco-gete erau si „usoare”, ba chiar si mute, nefiind in stare sa-si transmita limba stramoseasca copiilor lor! Cit despre noi, urmasii lor, cum ne-am putea numi altfel decat „copii din flori” aparuti dintr-o aventura amoroasa a intregii populatii feminine dacico-gete, la care masculii autohtoni priveau cu „mandrie”, asteptand aparitia „samburilor” noului popor si grabindu-se, intre timp, sa invete cit mai repede si mai bine noua limba, limba latina, cand de la sotii, cand de la fiicele lor (iubite ale soldatilor romani cuceritori) ba chiar si direct, de la soldatii romani navalitori ce le-au injosit caminele…

La Centrul Cultural Roman, pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o alta somitate, de origine româna, prof.dr. in arheologie Ioan Pisso, ca dacii au invatat latina, de la romani, prin baile de la Sarmisegetusa lui Traian! De ce prin baile romane si de la niste soldati cam fara haine pe ei? Nu prea stiu ce a vrut sa spuna stimabilul profesor din Cluj despre barbatii daci, dar cred ca nici un roman, nici macar in joaca, nu are voie sa faca o astfel de afirmatie decat daca… de fapt tot dansii ne spun ca ne tragem din „doi barbati cu… „brate tari” !

Astfel de declaratii ” istorice” te fac sa-ti doresti sa fii orice, numai roman nu ! „Domnilor, Dacia a fost cotropita de romani in proportie de numai 14% si pentru o perioada istorica foarte scurta, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost calcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut ca intr-o asa de scurta perioada istorica, dacii sa fi invatat latina , fara ca pe 86% din teritoriul lor sa-i fi intilnit pe soldatii romani. Dar daca nu de la romani au invatat dacii latina , atunci de la cine? – se intreaba aceeasi demni urmasi ai lui Traian?

Herodot ne spune ca, cel mai numeros neam din lume, dupa indieni, erau tracii. Iar Dio Casius ne spune si el: „sa nu uitam ca Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian si Decebal au fost razboaie fraticide, iar Tracii au fost Daci”. Faptul ca dacii vorbeau ” latina vulgara”, este „un secret” pe care nu-l stiu numai cei ce refuza sa-l stie.

„Cind sub Traian romanii au cucerit pe daci

La Sarmi-seget -usa n-au trebuit talmaci,

afirma Densusanu si asta totul schimba,

Deci, dacii si romanii vorbeau aceiasi limba !”

Daca astazi se considera ca 95% din cunostintele acumulate de omenire sunt obtinute in ultimii 50 de ani, sa vedem cum si notiunile noastre despre istoria poporului daco-roman pot evolua. Cind nu de mult s-a publicat teoria evolutiei speciei umane in functie de vechimea cromozomala, s-a ajuns la concluzia ca „prima femeie” a aparut in sud-estul Africii. Urmatorul pas urias a fost in nordul Egiptului, iar de aici, in Peninsula Balcanica.

Cind profesoara de arheologie lingvistica Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles, California, a inceput sa vorbeasca despre spatiul Carpato-Dunarean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a inceput sa existe, am fost placut surprins si m-am asteptat ca si istoricii nostri sa reactioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tacere.

Cind profesorii Leon E. Stover si Bruce Kraig in cartea „The Indo-European heritage”, apruta la Nelson-Hall Inc., Publishers, 325 West Jackson Boulevard, Chicago, Illinois 60606, vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europa a mileniului 5 i.d.H., care-si avea locul in centrul Romaniei de azi, sa nu fim mindri?

Cind studiile de arheologie moleculara ne indreptatesc sa ne situam pe primul plan in Europa ca vechime, nu-mi este usor sa le raspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent altii despre noi si nici macar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction) , pot determina originea materna a unor mumii vechi de sute si mii de ani. Teoria genoamelor situeaza spatiul carpato-dunarean ca fiind, nici mai mult nici mai putin decat, locul de unde a inceput Europa sa existe, locul unde acum 44.000 de ani sosisera primele 3 Eve si primul Adam…

Cand am scris „Epopeea Poporului Carpato-Dunarean”, si volumele „Noi nu sintem urmasii Romei”, „In cautarea istoriei pierdute” si „Calatorie in Dacia – tara Zeilor”, m-am bazat pe astfel de cercetari, dar si pe cartea unei somitati in domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, professor la Universitatea din Oxford, Anglia, caruia I se publica, in anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, „The History of Civilization” , ” The Aryans”. El exploreaza intr-un mod fascinant originea si difuzarea limbilor in Europa preistorica. Intre paginile 176-177 publica si o harta aratind leaganul aryenilor in timpul primei lor aparitii: si minune mare, spatial Carpato-Dunrean este cel vizat !

Cand roata, plugul, jugul, caruta cu doua, trei si patru roti apar pentru prima data in lume pe teritoriul nostru, dacic, cand primul mesaj scris din istoria omenirii se gaseste tot pe teritoriul nostru, la Tartaria , cand primii fermieri din Europa sunt descrisi pe acelasi spatiu, intr-o perioada cind Anglia abia se separa de continent si din peninsula devenea insula – 6,500 i.d.H., (vezi John North, „A new interpretation of prehistoric man and the cosmos”, 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas, New York, 10020, Chronology), nu-ti vine a crede ca tocmai cei pentru care aduni aceste informatii formidabile despre poporul si spatiul pe care il ocupa tara noastra, te deceptioneza !

Nu de mult, la Primul Congres International de Dacologie, Bucuresti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor in istorie Augustin Deac ne vorbea despre „Codex Rohonczy”, o cronica daco-romaneasca, insumand 448 pagini, scrisa in limba romana arhaica, „latina vulgara”, cu alfabet geto-dac. Pe fiecare pagina se aflau scrise circa 9-14 randuri. In text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezinta diferite scene laice si religioase. Directia scrierii este de la dreapta la stinga si textul se citeste de jos in sus. Descoperim ca in bisericele vechi, daco-romanesti, cultul ortodox se exercita in limba „latina vulgara”, chiar pana in secolele XII-XIII, cand s-a trecut la oficierea cultului in limbile greaca si slavona.

Codexul cuprinde mai multe texte, ca „Jurmantul tinerilor vlahi”, diferite discursuri rostite in fata ostasilor vlahi inaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri. O cronica privind viata voievodului Vlad, care a condus Vlahia intre anii 1046-1091, Imnul victoriei vlahilor, condusi de Vlad asupra pecenegilor, insotit de note muzicale etc. Atunci se mira si se intreaba, pe buna dreptate, Domnul professor doctor in istorie Augustin Deac: „de ce institutele de specialitate ale Academiei Romane au ramas pasive la descoperirea si descifrarea acestui document istoric, scris in limba daco-romana, latina dunareana, intr-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult inaintea celui latin al romanilor ?”

Dar, dupa orientarea ideologica ce o au, cei sus amintiti ar fi preferat ca acest diamant sa nu se fi descoperit. Academia Romana ar fi trebuit sa organizeze o mare sesiune stiintifica cu caracter nu numai national, cat mai ales international. Dar si ei, la fel ca si „romanii adevarati”, vajnicii urmasi ai lui Traian, vor sa arate omenirii ce inseamna sa fii umil si sa-ti dispretuiesti stramosii, trecutul si neamul…

New Post has been published on http://jurnalulbucurestiului.ro/romnii-adopta-metodele-de-plata-moderne/

Românii Adoptă Metodele De Plata Moderne

de Andrei Boghiu

Schimbările tehnologice nu sunt doar benefice dar și inevitabile. Unele cauzează probleme celor care au încremenit în proiect și nu au fost capabili să se adapteze noilor realități. Cei care trăiesc în trecut și refuză să se adapteze găsesc întotdeauna vinovați, însă în cele din urmă această atitudine nu îi poate salva. Evoluția industriei financiare în general și a celei de transmitere de remitențe în particular nu a cauzat schimbări majore la nivel de percepție globală. În schimb, cei afectați direct au reacționat prompt și diferit

Pe de o parte avem utilizatorii de servicii, precum lucrătorii migranți care trimit bani în țara la capătul unei luni de muncă. Pentru ei, cel mai important lucru este că banii să ajungă în siguranță acasă lacei dragi care au nevoie de acești bani. Aproape la fel de important este ca taxele și comisioanele plătite să fie cât mai mici. Până acum, mulți au acceptat să plătească mai mult pentru că li s-a spus că acesta este prețul siguranței, dar și pentru că nu aveau alternative reale.

Mai Multe Alternative Pentru Românii Din Străinătate

Lucrurile s-au schimbat radical în ultimii ani, o dată cu intrarea pe piață a companiilor din industria Fintech. TransferGo este doar una dintre companiile care operează în acest domeni, însă una cu o prezență foarte puternică în România. Țintă să este acceași că a celorlalte firme de acest tip, și anume mării operatori de plăți care au ținut până recent captivă întreagă piață. Acestea s-au văzut în poziția privilegiată a celui care deține un monpol și îl exploatează fără rezerve pentru maximizarea profitului.

Acum că există alterntive, lucrătorii migranți își pot exprima în sfârșit dezaprobarea față de această atitudine abuzivă. Românii s-au dovedit a fi printre cei mai deschiși la schimbare, o data ce au înțeles avantajele pe care le presupun serviciile oferite de TransferGo. Numărul de clienți a crescut cu repeziciune pe măsură ce tot mai mulți utilizatori au fost mulțumiți. În această industrie recomandările sunt extrem de importante, mai ales atunci când vin din partea unui prieten care folosește serviciul.

Comunitățile de români din străinătate sunt destul de unite, iar acest tip de informații a circulat cu repeziciune. Compania oferă cele mai rapide transferuri online internaționale low cost și are în acest moment afaceri în mai mult de 40 de țări. România este una dintre principalele piețe de dezvoltare și din multe puncte de vedere printre cele mai promițătoare. Numărul de români care pleacă să lucreze în străinătate este încă în creștere, chiar dacă condițiile de acasă s-au mai îmbunătățit. Conform Business Magazin, creşterea consumului a creat mai multe locuri de muncă în străinătate decât în ţară.

Un Serviciu Esențial Pentru Lucrătorii Migranți

Faptul că au reușit să își găsească un loc de muncă este un succes major pentru cei ce au ales să muncească în străinătate. Totuși, provocările continuă și cele mai mici probleme pot afecta calitatea vieții. Ultimul lucru de care oamenii ar trebui să fie preocupați este acela că băncile îi taxează exagerat de fiecare data când trimit bani în țara. TransferGo îi ajută de evite acest tip de probleme, fără a pericilita în schimb siguranța transferurilor sau viteza.

Romanii au talent din nou number 1

Spectacolul de la Romanii au talent a intrat in casele a milioane de telespectatori! Data publicarii: 09 Aprilie 2016, 12:04 Cel mai urmarit show de divertisment din istoria televiziunii, Romanii au talent, le-a adus aseara telespectatorilor un spectacol senzational, plin de neprevazut, povesti emotionante si momente care au surprins, au adus lacrimi de fericire, nenumarate zambete pe chipurile…