#recomandari

A fost odată ca niciodată - toate poveștile nemuritoare încep cu vocea unui povestitor în vârstă, ce poate fi bunicul oricărui cititor. Îmi amintesc cu nostalgie perioada copilăriei când acea voce blândă și răbdătoare îmi povestea în fiecare seară câte un basm ce trecea dincolo de granițele timpului. Apoi am pătruns cu pași timizi în universul Disney și am cunoscut prințesele neînfricate. M-am împrietenit cu Ariel, dar și cu Belle. Mi-am imaginat că mă pierd printre sutele de rafturi din biblioteca maiestuoasă a Bestiei și am înotat prin Regatul Apelor alături de Sebastian și Flounder. Imaginația unui copil nu are limite. Așa am ajuns să îl cunosc și pe Prințul care locuia într-un castel strălucitor. Dădea petreceri și baluri extravagante la care erau invitate cele mai frumoase domnițe din întreaga lume. Era răsfățat și îngrijit de o armată de servitori, gata oricând să-i îndeplinească orice moft, chef sau dorință. N-a durat mult până când Prințul a devenit egoist. Drept urmare, atunci când o bătrână cerșetoare a apărut la poarta castelului, cerând adăpost de furtuna iminentă, Prințul a izgonit-o fără milă. Bătrâna îi oferea un trandafir pentru găzduire. Ceea ce nu știa Prințul era faptul că trandafirul era fermecat și că bătrâna cerșetoare ce-l oferea, era, de fapt, o frumoasă și puternică vrăjitoare. Basmul acesta nu mai are nevoie de alte introduceri. Dar ce ați zice de o reinterpretare a poveștii?

Un blestem sumbru și nimicitor (vol.1 din seria Distrugătorii de blesteme) – Brigid Kemmerer

An apariţie: 2021 Autor: Brigid Kemmerer Editura: CORINT, colecția Corinteens Titlu Original: A Curse so Dark and Lonely Traducător: Andra Elena Agafiței

Sumar: ÎNDRĂGOSTEȘTE-TE ȘI DISTRUGE BLESTEMUL.

Blestemat de o vrăjitoare foarte puternică să trăiască la nesfârșit cel de-al optsprezecelea an de viață, prințul Rhen, moștenitorul regatului Emberfall, a crezut că se va salva cu ușurință dacă o fată se va îndrăgosti de el. Însă asta se întâmpla înainte ca el să se transforme într-un monstru pornit pe distrugere. Înainte de a-și spulbera castelul și de a-și nimici familia și ultima fărâmă de speranță.

Pentru Harper, nimic n-a fost ușor vreodată. Cu tatăl dispărut, mama pe moarte și fratele care o subestimează tot timpul din pricina paraliziei cerebrale de care ea suferă, fata a învățat să fie dură ca să supraviețuiască. Atunci când încearcă să salveze o străină pe străzile din Washington DC, tânăra este transportată într-o lume magică.

Harper nu știe unde se află acum sau ce să creadă. Un prinț? Un blestem? Un monstru? În vreme ce petrece tot mai mult timp alături de Rhen în acest tărâm fermecat, fata reușește să priceapă care este miza. Și pe măsură ce Rhen începe să înțeleagă că Harper nu e doar o altă fată pe care trebuie s-o cucerească, speranța încolțește iar în el. Însă puteri nemaiîntâlnite caută să distrugă regatul Emberfall… și va fi nevoie de mult mai mult decât de distrugerea unui blestem pentru a-i salva pe Harper, pe Rhen și pe oamenii acestuia de la nimicire.

CÂND UN REGAT ESTE BLESTEMAT... DRAGOSTEA TREBUIE SĂ ÎNFLOREASCĂ.

„O antrenantă și originală reinterpretare a poveștii Frumoasa și Bestia. Absolut fermecător... Plin de personaje proaspete și aprige, magie sângeroasă și acte de curaj de-a dreptul impresionante.” - Stephanie Garber, autoarea seriei Caraval

„Nu mi-am mai putut scoate din minte această originală și plină de suspans interpretare a poveștii Frumoasa și Bestia.” - Sara Holland, autoarea seriei Everless

„Întunecată și splendidă, plină de aventuri sălbatice.” - Alexandra Christo, autoarea cărții Să ucizi un regat

Părerea mea: De-a lungul timpului, basmul Frumoasa și Bestia a cunoscut câteva aliterații, însă Un blestem sumbru și nimicitor aduce ceva nou, chiar aparte în universul fantasticului. Te convinge că este o poveste nouă, cu personaje excepțional conturate și cu o paralelă interesantă între cele două lumi: cea magică și cea modernă. Am fost captivată de povestea care m-a prins între paginile sale încât nici nu am realizat cum s-a scurs timpul și am ajuns la finalul cărții. Poți empatiza cu cele trei personaje principale – Harper, Rhen și Grey – pentru că sunt descrise perfect. De la faptul că Harper suferă de paralizie cerebrală și nu are tocmai un mers de prințesă, cicatricile ei fiind atât fizice, cât și sufletești până la devotamentul Comandantului Grey, un bărbat emblematic, care este în stare să își dea și viața pentru moștenitorul coroanei. Și Rhen, acest prinț perfect care a fost blestemat să piardă orice control asupra corpului său și să devină monstrul de care se tem toți, o creatură care, anotimp după anotimp, și-a ucis familia și slujitorii în cele mai grotești moduri posibile. Bântuit de regrete și mai ales de fantomele trecutului, Rhen este condamnat la singurătate și disperare, crezând că inima lui nu va mai putea să bată cu adevărat pentru nicio domniță. Totul se schimbă în momentul în care Grey, singurul care poate călători între lumi, face o greșeală și o răpește pe Harper. Crezând că a găsit următoarea candidată, Grey nu mai este atent și se trezește atacat de o tânără care incearcă să o salveze pe străina răpită de acesta. Întâmplarea are loc pe străzile din Washington DC. Astfel, Harper este transportată fără voia ei într-un alt univers. Un univers fermecat. Și începe să le pună bețe in roate celor doi răpitori.

„Sunt obișnuit cu singurătatea. Cu disperarea. Cu întristarea. Cu dezamăgirea. Cu frica nu sunt obișnuit, cel puțin nu cu una de acest fel. Până acum, n-am mai întâlnit pe nimeni atât de nesăbuit.”

Spre deosebire de prințesele care trebuie salvate, Harper se luptă, este neînfricată și nu renunță ușor. Viața a învățat-o să nu se încreadă în străini chiar dacă i se aștern la picioare bijuterii, diademe și rochii cu nestemate. Întotdeauna există un preț! Și a învățat asta în momentul în care tatăl ei și-a părăsit familia, iar fratele său a fost obligat să găsească soluții mai puțin ortodoxe pentru a plăti muntele de datorii pe care le-a lăsat în urmă părintele lor. Mai mult, mama acestora este pe moarte. În acest context, Harper nu se lasă fermecată de odăile elegante de la castel și nici de vorbele ispititoare ale tânărului prinț. Din contră, ea ajunge să se antreneze alături de Grey, fuge de la palat în nenumărate rânduri și se găsește în situații critice, punându-și viața în pericol. Însă curajul lui Harper o aduce mai aproape de poporul din Emberfall, oameni care timp de cinci ani au fost amenințați de cotropitori, dar și de foamete. Odată cu trecerea timpului, tânăra se simte din ce în ce mai bine în regat, este de ajutor, nimeni nu îi mai pune la îndoială alegerile și chiar ajunge să se împrietenească cu Rhen și Grey. Le află povestea și își dorește să rescrie finalul. Totuși dorul de casă este tot mai adânc și mai dureros. Nu știe dacă mama ei mai e în viață... Dacă fratele său e în siguranță. Dar își dorește să rupă blestemul și să salveze regatul. Cum poate să fie în două locuri în același timp?

„Niciodată să nu oferi ceva orbește, domniță! Nici pentru familia ta. Nici măcar pentru tine. Cu siguranță nu pentru mine!”

Știm că prietenia se poate transforma oricând în iubire, dar Un blestem sumbru și nimicitor nu este genul acela de carte în care personajele s-au văzut, s-au plăcut și s-au îndrăgostit în doar câteva zile. Din contră, cititorul străbate alături de Harper și Grey fiecare etapă a evoluției relației lor – de la dușmani la prieteni și posibil la ceva mai mult.

„Nu e iubire, deocamdată, pentru că iubirea pare prea departe ca să o ating. Totuși, e mai mult decât dorință și atracție. Ceva mai profund. Mai real.”

Vrăjitoarea care l-a blestemat, Lilith, este sadică și lipsită de suflet, torturându-i în cele mai cumplite feluri. Din acest punct de vedere, cartea are o latură întunecată, parcă menită să tempereze pasajele ce cuprind acte de vitejie. Primul volum reprezintă doar introducerea în acest univers al distrugătorilor de blesteme și vă las să îl descoperiți și voi. Nu veți regreta!

„Cred că primești cărți și le joci, dar mai primești și altele. Nu cred că totul este predestinat de la început. Până acum, ai fi putut să alegi altceva și totul ar fi putut să aibă alt final. Eșecul nu este absolut. Doar pentru că nu i-ai putut salva pe toți, nu înseamnă că nu ai salvat pe nimeni.”

O carte, o poveste, un mix literar de dramă, romantism şi mister – așa își prezintă autorul cartea pe care am citit-o pe nerăsuflate. Trecutul și prezentul se întrepătrund într-o poveste ce accentuează trăsăturile negative ale societății: de la trădări, aventuri extraconjugale, secrete și minciuni până la prietenii și relații superficiale. Acțiunea intensă, răsturnările de situație, crimele pasionale, desfrâul și sufletele zbuciumate care par că nu își găsesc locul nicăieri fac din acest roman unul de interes pentru cititor.

Nețărmuritul zbor al sufletelor desfrânate – Paul Pufan

An apariţie: 2020 Autor: Paul Pufan Editura: Smart Publishing

Sumar: Mulți vor să încalce legile morale, însă puțini sparg cu adevărat tiparele societății. Iar cei care reușesc să facă asta își creează un paradis desfrânat care trece dincolo de limitele spațio-temporale. James este un individ intrigat de ceața densă ce îi maschează trecutul. Hipnotizat de un tablou, descoperă o fereastră către familia sa. Astfel, în față, începe să i se țeasă o complexă poveste pătată de iubirea și drama unor oameni dezorientați emoțional. Dar este oare pregătit cu adevărat să-și descopere rădăcinile tulburătoare? Este oare capabil să înțeleagă esența întunecată din care se trage?

Părerea mea: "Mistuind bariera timpului, dorința se transformă în pasiune, iar cunoașterea devine durere."

Publicată în anul 2020, cartea de debut a autorului Paul Pufan este o lectură promițătoare centrată în jurul unor personaje care nu sunt nici bune, nici rele, a căror natură umană îi împinge să greșească față de cei din jur, un peisaj în care dragostea și infidelitatea, societatea și imoralitatea sunt cuvintele ce definesc firea fiecăruia. Nu există bine sau rău. Nimeni nu mai e destul de pur, de neîntinat cum a fost când a venit pe lume.

Începutul romanului te lasă pe gânduri, amintindu-ți de Portretul lui Dorian Gray și odată ce ți se deschide calea, citind capitol după capitol, realizezi că romanul se îndreaptă către un subiect întunecat asemănător cu subiectele regăsite în cărți ca Rebecca și cele scrise de Agatha Christie. Nimic nu e ceea ce pare. Fiecare personaj poate fi un posibil criminal. James se află într-un moment de cotitură în viața lui, dorindu-și cu ardoare să își afle trecutul, văzând în personajul din tablou imaginea unei mame. Astfel tabloul ajunge să fie punctul de pornire al acțiunii, femeia misterioasă în rochie verde deschide ușa către o altă dimensiune, către trecutul pe care ochii triști și abătuți și-ar dori să îl lase în urmă, îngropat sub ruinele unui conac ultra-modern și luxos.

„Se uită adânc în ochii cristalini ai femeii pictate, apoi privirea îi coboară spre buzele angelice. Nu știe ce să facă. Își încleștează pumnii, așteptând un semn. Începe ușor, din nou, să tremure și să transpire, iar semnul vine: femeia îi zâmbește.”

Suntem transpuși în viața lui Ashley, o tânără din high class-ul englezesc, care are o căsnicie aparent fericită. Însă, când soțul ei este plecat, aceasta profită de perioada respectivă pentru a-și continua aventura extraconjugală cu cumnatul său, Mark. Ițele întortocheate ale poveștii îl poartă pe cititor printre paginile jurnalului femeii, prin camerele somptuoase ale conacului în care locuiește și în sera unde Mark își pictează muza. Povestea ilustrează natura omului, condiția sa în fața unor puteri mult mai mari și mai crude decât am fi crezut vreodată. Omul a fost creat pentru a greși, nimeni nu i-a spus că va fi perfect de la începutul până la finalul acestei vieți efemere. Omul este imprevizibil și așa sunt și personajele continuate excepțional în acest roman.

„Cu toții purtăm măști când ne afișăm în societate, măști care trădează, mai mult sau mai puțin, esența noastră naturală. Unii reușim să ne ascundem atât de bine în spatele lor, încât nimeni nu-și poate da seama cine suntem cu adevărat.”

Care este legătura dintre James, bărbatul de la început și femeia din tablou, dar și ce implicare are Ashley în această poveste, vă invit să descoperiți în paginile cărții. Vă asigur că o veți termina în doar câteva ceasuri.

Există cărți care îți plac, dar și povesti care te fac să simți că au fost scrise special pentru tine. Așa sunt, pentru mine, romanele lui Evie Woods. Misterioasa brutărie de pe Rue de Paris este asemenea unei îmbrățișări calde, ca un croissant savurat în tihnă într-o dimineață de primăvară, un moment simplu care capătă gust de eternitate.

Deși nu este o carte voluminoasă, povestea are ritmul perfect: nimic în plus, nicio descriere inutilă, doar emoție și atmosferă. Se citește ușor, în una sau două zile, dar lasă în urmă o stare greu de uitat. Mi-a plăcut modul în care autoarea combină ficțiunea istorică, realismul magic și romantismul, fără ca vreun element să pară forțat. Se simte atenția acordată documentării istorice, dragostea pentru cuvinte și grija cu care sunt construite personajele. Nimic nu e scris în grabă, dimpotrivă, fiecare detaliu este trecut prin filtrele răbdării, sensibilității și pasiunii pentru poveste.

Misterioasa brutărie de pe Rue de Paris de Evie Woods

An apariție: 2025

Autor: Evie Woods

Editura: Storia Books

Titlu original: The Mysterious Bakery on Rue de Paris

Gen: Romantasy

Traducător: Ionela Chirilă

Rating: ⭐⭐⭐⭐⭐

Sumar: În orașul pitoresc Compiègne există o brutărie cum nu s-a mai văzut.

Zvonurile șoptite pe străzile pietruite spun că produsele de patiserie oferă savoarea magiei, alungând cele mai întunecate regrete. O singură mușcătură dintr-un croissant poate aduce noroc, elibera o amintire prețioasă sau dezvălui aspirații ascunse.

Dar la orizont se profilează nori negri…

Pentru Edie Lane, o rețetă pentru dezastru nu necesită prea multe ingrediente. Cu o cantitate nesănătoasă de dorințe deșarte și un strop de disperare, Edie a lăsat totul în urmă în Irlanda pentru slujba visurilor ei la o brutărie din Paris.

Doar că brutăria nu este în Paris – și nici Edie.

Poate că ea nu intenționa să ajungă în Compiègne, dar în curând își dă seama că este exact locul în care trebuie să fie…

„O carte delicioasă! N-am rezistat tentației de a o devora într-o singură zi, fără să mă opresc din citit. A fost o bucurie să mă pierd în lumea lui Edie și a misterioasei brutării. Aș recomanda-o atât iubitorilor de dulciuri și produse de patiserie, cât și iubitorilor de cărți!” — Sally Page, autoarea romanului Colecționara de povești

Părerea mea: Edith „Edie” Lane simte că a ajuns într-un punct al vieții în care are nevoie de o schimbare radicală. Lucrează de prea mult timp ca ospătăriță și simte că nimic nu o mai împlinește, iar după pierderea mamei sale, continuă să poarte doliul din suflet ca pe o povară tăcută. În acest context, un anunț din presă îi oferă o șansă neașteptată: posibilitatea de a pleca din Irlanda la Paris, pentru a ajuta la administrarea unei brutării. Zis și făcut, susține interviul, îl trece cu succes și, fără să mai stea pe gânduri, își face bagajele și pornește spre ceea ce crede că va fi începutul vieții sale ideale. Abia la final descoperă însă că „Parisul” din anunț nu este orașul romantic și aglomerat la care visa, ci un mic orășel liniștit numit Compiègne, situat pe Rue de Paris, la câteva ore de capitală. Și totuși, uneori, cele mai mari greșeli se dovedesc a fi exact ce trebuia să se întâmple. 

„În viață ți se dădea un număr finit de zile și tot ce nu apucai să împlinești între început și sfârșit rămânea pe veci neîmplinit.”

Pe măsură ce se acomodează cu noua ei viață, locuind într-o cameră mică deasupra brutăriei, Edie începe să audă zgomote inexplicabile în timpul nopții. În același timp, descoperă sub o scândură un caiet vechi de rețete, ale cărui pagini îngălbenite păstrează urmele unei pasiuni autentice pentru brutărie și ale unei povești nespuse.

Romanul aduce acel tip de poveste „comfort read”, în care mâncarea devine mai mult decât hrană: devine memorie, emoție și liant între oameni.. Relațiile dintre locuitorii micului oraș, care încearcă să salveze brutăria de la închidere, sunt construite cu sensibilitate, iar firul istoric care se întinde până în cel de-Al Doilea Război Mondial, adaugă profunzime poveștii.

„Aveam capacitatea să influențez viețile oamenilor, chiar și într-o măsură mai mică, doar fiind eu însămi - și asta era suficient.”

Un element aparte îl reprezintă subtila notă de realism magic, sugerată de prezența unui brutar din trecut care pare să continue să „lucreze” în brutărie în timpul nopții, ca și cum timpul s-ar fi diluat între pereții brutăriei de acum și de atunci.

„Și atunci m-a lovit revelația: adevăratul ingredient secret era dragostea pe care o nutrise pentru acest loc, pentru acești oameni.”

Cenușa și regele blestemat de stele este genul de carte care nu lasă loc de interpretări: fie te cucerește complet, fie ajungi să o treci pe lista lecturilor neterminate. Abordează teme apăsătoare, iar unele scene sunt atât de dure și de încărcate emoțional încât pot deveni dificil de parcurs pentru cititorii mai sensibili, lucru care este sugerat încă de la început. După tensiunea construită în primul volum, povestea te aruncă direct în haos, iar ritmul alert te face să simți fiecare conflict mult mai personal. Legătura dintre Oraya și Rhain, construită atât de atent în Șarpele și aripile nopții, începe să se destrame treptat, devenind mai fragilă cu fiecare capitol. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost felul în care autoarea surprinde toate nuanțele emoționale ale acestei rupturi: furia, neîncrederea, durerea și dorința încă prezentă dintre ei. Pe măsură ce războiul se apropie tot mai mult, ies la iveală secrete care schimbă complet perspectiva asupra personajelor și a relațiilor dintre ele. Unele sunt ușor de intuit, altele vin pe neașteptate și reușesc să surprindă atât personajele, cât și cititorul.

Cenușa și regele blestemat de stele (al doilea roman din seria Coroanele Nyaxiei) de Carissa Broadbent

An apariție: 2024

Autor: Carissa Broadbent

Editura: Storia Books

Titlu original: The Ashes & the Star-Cursed King

Gen: Romantasy

Traducător: Oana Dușmănescu

Rating: ⭐⭐⭐⭐

Sumar: Un roman plin de acțiune și romantism despre alegeri sfâșietoare și uneltiri sângeroase!

Dragostea este o jertfă la altarul puterii.

După turneul Kejari, viața Orayei s-a schimbat complet. Prizonieră în propriul regat, nici măcar nu mai știe adevărul despre familia și sângele ei. Însă a rămas cu o singură certitudine: nu poate avea încredere în nimeni.

Nobilii lui Raihn nu sunt deloc dornici să accepte un rege Transformat, în special unul care a fost cândva sclav, iar Casa Sângelui își înfige ghearele în regat, amenințând să-l distrugă din interior.

Când Raihn îi propune să încheie o alianță în secret, Oraya ajunge la concluzia că singura ei șansă de a-și revendica regatul și de a se răzbuna pe iubitul care a trădat-o este să o accepte. Dar pentru a face acest lucru, va trebui să folosească o putere străveche devastatoare și să afle cele mai mari secrete ale tatălui ei.

Înconjurată de dușmani, Oraya își dă seama că nimic nu este așa cum pare. În timp ce-și descoperă trecutul și își înfruntă viitorul, se trezește forțată să aleagă între realitatea sângeroasă de a prelua puterea și dragostea pârjolitoare care i-ar putea curma viața.

„Carissa Broadbent creează o atmosferă plină de tensiune, realistă și captivantă, pe măsură ce Raihn și Oraya îndeplinesc rolurile de rivali, iubiți și conducători. Asemenea unor vampiri, cititorii vor fi atât de captivați de roman, încât își vor înfige dinții în pagini!” — Publishers Weekly

Părerea mea: Deși a fost publicată în limba română în anul 2024, abia acum am reușit să mă aventurez în lecturarea acestei cărți, în mare parte din cauza unor temeri legate de subiect. Aceeași ezitare am avut-o și în cazul primului volum, Șarpele și aripile nopții, însă am ales să combin lectura clasică cu varianta audio. Astfel, întreaga experiență a fost mult mai accesibilă și mai ușor de parcurs.

Oraya și Raihn se confruntă cu urmările unor decizii tulburătoare, dar și cu rănile adânci lăsate de evenimente anterioare. Legătura lor este tensionată: există suspiciune, dar și o atracție care nu poate fi ignorată. Oraya, în special, se dovedește un personaj extrem de nuanțat. Nu mai este doar tânăra care încearcă să supraviețuiască printre vampiri, ci evoluează într-o regină de care poporul ei are nevoie. Drumul spre acest rol este plin de provocări: responsabilități copleșitoare, intrigi politice și propriile temeri. Totuși, în ciuda îndoielilor, Oraya învață treptat să își găsească forța interioară și să înfrunte orice obstacol.

„Cele două fete din mine – fata de dinainte și fata de după – vor lucruri diferite. Una vrea război, vrea să-i facă pe alții să sufere la fel cum a suferit ea, vrea să nu fie singură în nefericirea ei. Cealaltă vrea doar o viață liniștită, cu cuvinte încrucișate și pace.”

Raihn, pe de altă parte, are propriile lupte interioare de dus. În adâncul său, încă se îndoiește dacă este cu adevărat pregătit pentru rolul de rege. Pe lângă presiunea de a conduce regatul, simte nevoia de a-i arăta Orayei că sentimentele lui sunt sincere. Nu este doar un conducător impunător sau un războinic de temut; este un personaj care încearcă să-și găsească echilibrul și să repare legătura fragilă dintre ei. De aceea, m-a impresionat relația dintre Oraya și Raihn. Cei doi învață să aibă din nou încredere unul în celălalt. Emoțiile nespuse, tensiunea constantă și momentele în care distanța dintre ei pare tot mai mare fac ca fiecare întâlnire să fie intensă. În același timp, atracția dintre ei rămâne puternică, iar acest lucru duce la scene pline de emoție și dramatism.

Acțiunea are un ritm alert, cu numeroase răsturnări de situație care te țin constant în priză. Intrigile politice, jocurile de putere și pericolele care apar la fiecare pas amplifică tensiunea și dau poveștii un aer imprevizibil. Personajele sunt puse în fața unor trădări dureroase, alianțe instabile și a unei presiuni uriașe de a ține sub control un regat aflat la un pas de haos.

Elita de Argint, semnată de Dani Francis, a devenit în ultima perioadă un adevărat fenomen pe BookTok și Bookstagram, iar cifrele îi susțin popularitatea: peste 24.000 de exemplare vândute chiar în prima săptămână de la lansare. Povestea se desfășoară într-un univers post-apocaliptic, marcat de consecințele unui război mondial care a decimat populația. Deși este evocată și o posibilă criză climatică, aceasta rămâne un detaliu secundar, fără a fi explorat în profunzime. O parte dintre supraviețuitori capătă puteri neobișnuite în urma expunerii la o neurotoxină, devenind astfel obiectul fricii și al neîncrederii din partea celor considerați „normali”.

Elita de Argint (primul volum din seria „Elita de Argint”) de Dani Francis

An apariție: 2025

Autor: Dani Francis

Editura: CORINT, imprint Leda Edge

Titlu original: Silver Elite

Traducător: Maria Adam

Rating: ⭐⭐⭐⭐⭐

Sumar: NU TE ÎNCREDE ÎN NIMENI!

Wren Darlington și-a petrecut întreaga viață ascunzându-se, perfecționându-și abilitățile paranormale și ajutând, după puteri, Rebeliunea. Pe Continent, să fii Modificat înseamnă moarte sigură, iar Wren este unul dintre cei mai puternici Mozi existenți. Când o greșeală o aduce direct în mâinile inamicului și e forțată să intre în programul de antrenament al elitelor, i se oferă în sfârșit ocazia perfectă de a lovi din interior.

MINTE PE TOATĂ LUMEA!

Antrenamentele din Divizia de Argint pot fi letale, mai ales când ascunzi secrete periculoase și împarți spațiul cu toți cei care te-ar vrea moartă.

ȘI, ORICE AI FACE, NU TE ÎNDRĂGOSTI DE CEL MAI MARE INAMIC AL TĂU!

Pe măsură ce miza crește în acest thriller new adult, Wren trebuie să-și dovedească faptul că merită să rămână în Divizia de Argint. Ușor de zis, greu de făcut, mai ales când comandant îi este Cross Redden, un tip nemilos, arogant și irezistibil, care pare să vadă direct prin ea. În timp ce războiul dintre cei asemenea ei și cei care vor să îi distrugă continuă, Wren trebuie să aleagă până unde este dispusă să meargă pentru a se proteja pe sine… și cât anume din Continent merită, de fapt, salvat?

„Nu am putut s-o mai las din mână – Dani Francis este un adevărat rockstar și sunt fericită că readuce distopia în atenția cititorilor!” - Ali Hazelwood, autoarea romanului Ipoteza iubirii

„O carte captivantă, a cărei acțiune plină de suspans se petrece într-o academie militară și din care nu lipsește o poveste de dragoste interzisă. Lectura potrivită pentru fanii genului romantasy, care au adorat A Patra Aripă de Rebecca Yarros.” - Booklist

„Nici nu mi-am dat seama cât de mult mi-a lipsit fantasy-ul distopic până n-am devorat această carte! Elita de Argint este un roman alert, plin de adrenalină, cu personaje memorabile și o intrigă ce te prinde de la prima pagină până la ultima.” - Olivia Wildenstein, autoarea romanului House of Beating Wings

Părerea mea: Am început lectura fără a fi la curent cu polemicile pro și contra care au înconjurat cartea, alegând să o descopăr „pe nevăzute” și a fost o decizie inspirată. Romanul m-a cucerit prin sarcasm, tensiune și dinamica scenelor de acțiune, elemente care te țin constant conectat la poveste. Totuși, cartea nu este lipsită de imperfecțiuni: apar unele lacune narative, iar ritmul este inegal, cu pasaje grăbite și altele excesiv de prelungite. Relația dintre Wren și Cross începe să se contureze cu adevărat abia în a doua jumătate a volumului, însă dinamica enemies-to-lovers este bine construită, iar capitolele finale reușesc să o dezvolte și să îi ofere profunzime.

Wren Darlington m-a cucerit. Evoluția sa pe parcursul poveștii este credibilă, iar personalitatea îi este construită cu atenție și finețe. Perspectiva ei este plăcut de urmărit, fără ca narațiunea să pară forțată sau artificială în vreun moment. Dacă ești în căutarea unei eroine puternice și independente, Wren este exact acel tip de personaj. Arogantă și sarcastică, fără a aluneca însă în exagerare, sigură pe sine și lipsită de fragilități ostentative, ea știe că este suficient de bună și își asumă neîndemânarea doar atunci când misiunea o impune. Perspectiva ei este, fără îndoială, una dintre cele mai captivante părți ale romanului.

Cross Redden este la fel de memorabil. Are un talent aparte de a o enerva pe Wren, iar comentariile lui legate de testele tinerei au fost de-a dreptul hilare. Deși era ușor de intuit sensibilitatea lui ascunsă, gesturile sale o confirmă pe deplin. Scenele de acțiune nu îi diminuează cu nimic atractivitatea, ci, dimpotrivă, o accentuează.

Construcția lumii nu impresionează prin profunzime, iar firul romantic debutează ușor grăbit, însă cartea are numeroase atuuri. Wren se remarcă drept o eroină inteligentă și independentă, iar răsturnările de situație care implică personajele secundare sunt bine gândite și eficiente. Abilitățile speciale sunt clar explicate și contribuie la intensificarea conflictului, adăugând un plus de dinamism poveștii și amintind, pe alocuri, de seria Atingerea lui Juliette de Tahereh Mafi.

Cum a furat vecinul meu Crăciunul de Meghan Quinn a fost alegerea mea pentru această perioadă. Îmi doream o poveste relaxantă, plină de umor, romantism și magia specifică Crăciunului. Personajele sunt, fără îndoială, punctul forte al poveștii și motivul pentru care am vrut să duc lectura până la final. Cole, cu atitudinea lui morocănoasă și ușor reticentă față de spiritul sărbătorilor, aduce un echilibru în această comedie romantică de Crăciun, oferind contraste amuzante alături de Storee, opusul său. Interacțiunile dintre ei sunt distractive, iar evoluția lui Cole, pe măsură ce zidurile lui încep să cedeze și să își dezvăluie adevărata latură, adaugă profunzime poveștii și o face mult mai captivantă.

Cum a furat vecinul meu Crăciunul de Meghan Quinn

An apariție: 2025

Autor: Meghan Quinn

Editura: CORINT, imprint Leda Bazaar

Titlu original: How My Neighbor Stole Christmas

Traducător: Laura Frunză

Rating: ⭐⭐⭐

Sumar: În timp ce orașul prinde viață sub lumina instalațiilor și răsună de colinde, Cole nu-și dorește nimic altceva decât să‑și petreacă iarna în hibernare. Planurile îi sunt însă date peste cap când rivala lui de-o viață, Storee Taylor, se mută chiar în casa de alături pentru a avea grijă de mătușa Cindy.

În acest love story new adult, noua vecină transformă totul într-un coșmar de Crăciun – mai ales când se înscrie la concursul anual pentru desemnarea celui mai bun Kringle de Crăciun, o competiție menită să îl recunoască în mod oficial pe cel mai festiv dintre localnici.

Cole are alte planuri. Așadar, se înscrie și el, cu gândul s-o întreacă pe Storee și s-o înfrângă la propriul joc. Și ce strategie ar putea funcționa mai bine decât prefăcându-se că s-a molipsit de spiritul sărbătorilor și că s-a îndrăgostit de fata de alături?

Competiția nu este singurul lucru care începe să se încingă – la fel se întâmplă și cu sentimentele dintre Cole și Storee. Înainte să‑și dea seama, lucrurile devin din ce în ce mai complicate, iar tot ce trebuie e o singură noapte pentru ca unul dintre ei să piardă totul!

„O poveste romantică plină de umor și replici spumoase, care îți va încălzi inima în această perioadă magică a anului.” - Romance by the Book

„O lectură ușoară și adorabilă, mustind de momente hazlii și detalii festive, care te va face să simți că ai pășit într-un film de Crăciun marca Hallmark, dar cu o doză serioasă de pasiune în plus! Atmosfera de sărbătoare este prezentă la fiecare pagină, iar numele magazinelor din oraș au fost pur și simplu geniale – mi-au plăcut la nebunie!” - Erin Darlyn

Părerea mea: Cartea se dorește a fi o comedie romantică de sezon și, deși reușește să redea foarte bine atmosfera festivă, nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele. Povestea include câteva elemente simpatice, parcă inspirate din Grinch: un personaj morocănos, care detestă sărbătorile și este treptat „îmblânzit” de magia Crăciunului, în contrast cu altul care emană entuziasmul specific acestui sezon. Dinamica dintre ei mi-a amintit de Lorelai și Luke din Fetele Gilmore. Dialogurile și tensiunea dintre cei doi sunt amuzante și plăcute de urmărit, însă, per ansamblu, execuția poveștii a părut ușor inegală.

Romantismul se construiește treptat: prima parte a cărții se concentrează pe farse și mici probe legate de Crăciun, într-un oraș „obsedat” de această sărbătoare. Însă, pe la mijloc, tonul se schimbă, iar accentul se mută pe dorințe intense și scene fierbinți care ajung să domine narațiunea. Nu am nimic împotriva momentelor mai „picante” într-o astfel de poveste, dar tranziția mi s-a părut mult prea abruptă și diferită de începutul jucăuș, care pregătea comedia.

Toamna și iarna ne îndeamnă să încetinim ritmul și să ne refugiem în povești care se citesc pe îndelete, încălzind sufletul precum o cană de ciocolată caldă într-o zi friguroasă. Revrajită, semnată de Lucy Jane Wood, se potrivește de minune cititorilor care iubesc lecturile relaxante, în care accentul cade pe emoții, atmosferă și trăiri, nu pe dinamica acțiunii. Este genul de roman care te face să pui pauză doar pentru a-ți mai turna puțin ceai, să te cuibărești mai bine în fotoliu și să te lași purtat de poveste, întrebându-te, aproape fără să-ți dai seama, dacă nu cumva ai uitat și tu pe undeva propria ta magie.

Revrăjită de Lucy Jane Wood

An apariție: 2025

Autor: Lucy Jane Wood

Editura: Storia Books

Titlu original: Rewitched

Traducător: Ruxandra Tudor

Rating: ⭐⭐⭐⭐

Sumar: A sosit timpul să-și regăsească magia.

Belladonna Blackthorn nu și-a pierdut scânteia magică… dar nici nu a mai văzut-o de ceva vreme.

Tânăra vrăjitoare lucrează cu drag la preaiubita librărie Lunar Books, pe care încearcă să o protejeze de șeful ei toxic, hotărât să o aducă în pragul falimentului, și își ascunde zi de zi puterile de nonmagici. La limita epuizării, ultimul lucru la care se gândește Belle este să-și perfecționeze potențialul magic.

Aniversarea ei de 30 de ani este parțial distrusă când este chemată în fața sabatului Selcouth și descoperă că trebuie să îndeplinească o serie de provocări pentru a-și demonstra valoarea ca vrăjitoare. În eventualitatea unui eșec, Belle riscă să-și piardă magia pentru totdeauna.

Deși are la dispoziție întreaga lună octombrie ca să îndrepte situația și să învingă forțele întunecate care îi pun bețe în roate, Belle știe că nu poate să aibă sorți de izbândă fără ajutor — de la femeile din viața ei, de la un mentor neașteptat și chiar de la un vrăjitor (exasperant de atrăgător) care a jurat să o protejeze. 

„O cană de ciocolată caldă sub formă de carte.” — Libby Page

„Lectura perfectă pentru fanii filmelor Mesaj pentru tine și Ce vrăji mai fac fetele. Am fost foarte impresionată de romanul de debut al autoarei. Lucy a scris o poveste uimitoare, care-ți va umple inima de căldură și speranță după ce dai ultima pagină.” — Page to Stage

„Revrăjită este un roman pentru iubitorii de povești vrăjitorești, care abundă în cești de ceai fierbinte și prietenii neașteptate, împletite armonios pentru a da naștere unei comunități unite.” — ArtsHub

Părerea mea: Belle (Belladonna Blackthorn) este protagonista acestei povești, iar împlinirea vârstei de 30 de ani o surprinde în mijlocul unor provocări neașteptate. Pentru a-și păstra magia, este nevoită să se confrunte atât cu trecutul, cât și cu propriile limite.

Autoarea construiește un univers fascinant, cu o viziune originală asupra vrăjitoarelor și vrăjitorilor: magia se activează la o anumită vârstă și poate fi pierdută dacă nu este folosită cu responsabilitate. Deși acest concept mi s-a părut extrem de interesant, mi-ar fi plăcut ca abilitățile personajelor să fie explorate mai profund.

Am apreciat probele, lecțiile de magie, intriga și personajele, iar răsturnarea de situație de la final a fost bine realizată. Am fost pe deplin cucerită de atmosferă, combinația de toamnă, lectură, magie și o pisică adorabilă fiind, în opinia mea, de neuitat. Nici elementele romantice nu au dezamăgit. Totuși, pe alocuri, ritmul poveștii mi s-a părut ușor prea lent, iar în alte momente anumite detalii au fost tratate cu superficialitate.

Povestea lui Artorius este intensă, întunecată și emoționantă, în timp ce Rune, vrăjitorul carismatic, mi-a atras imediat atenția și a devenit rapid un personaj memorabil. Însă adevărata mea slăbiciune a fost librăria Lunar Books, locul de care m-am îndrăgostit și în pragul căruia mi-ar fi plăcut să mă pot teleporta, doar pentru a-i descoperi poveștile ascunse printre rafturi.

„Magia poate fi greu de găsit în lucrurile obișnuite, dar așteaptă mereu răbdătoare undeva: toarce liniștită, făcută covrig ca un animăluț adormit, gata să fie descoperită de cei care o caută îndeajuns de bine.”