#plastice

short:

Lydia — The Magic Lantern

Carnival — Kevin Devine

Reading In Bed — Emily Haines & The Soft Skeleton

medium: Nothing Gets Me High — Bad Bad Hats Carnival — Kevin Devine April to Death — Flower Face (this song is only good for the first two choruses i always skip when it hits the bridge cuz it sucks)

long:

hot girl bummer — blackbear

All My Friends — WRENN

New Post has been published on http://bit.ly/1QlUpzd

Cum să recunoasteti plasticele, in special pe cele periculoase! (V)

Tweet

Plastic # 5: polipropilenă (PP)

PP este folosit pentru a face containere pentru iaurt, margarina, mese takeout, și alimente Deli.

Este, de asemenea, utilizat la fabricarea sticlelor utilizate in medicina, a capacelor de sticle și a altor sisteme de închidere, precum și la sticlele de ketchup și sirop.

PP este considerat un material plastic sigur.

Compoziția chimică a unui material plastic evolueaza zi cu zi si ar putea fi mult mai complicata decat ceea ce lista de ingrediente prime ar sugera, raportează un grup de chimisti din Austria.

Descoperirea lor se referă la substanțe chimice pe care producătorii le adaugă pentru a stabiliza polipropilenă (PP), un material plastice considerat sigur. Cele sintetice de tipul aditivilor antioxidanți se descompun atunci când sunt expuse la temperaturi ridicate specifice procesului de fabricație, în special atunci când sunt combinate cu un material de umplutură mineral comun numit talc.

Rezultatele acestui studiu se adauga la volumul de cunostinte deja existent privitor la produsele chimice găsite în materialele plastice de zi cu zi. Rezultatele ar putea fi utilizate pentru a evalua cat mai bine implicațiile utilizarii acestui tip de plastic asupra sănătatii mediului și a oamenilor.

Antioxidantii sunt adăugati pentru a proteja structura de plastic. Acestea sunt concepute pentru a reacționa rapid cu oxigenul, „sacrificandu-se” pentru a proteja catena (lantul de atomi de carbon) de PP.

Descoperirea noilor substanțe chimice constitue o preocupare majora, deoarece acesti compusi pot să apară în orice produse comerciale din care pot sa migreze, din masa plastica in mancare, cu posibilitatea clar evidentiata de a afecta viata si sanatatea omului. PP umplut cu talc, un material plastic care este de obicei găsit în piesele auto, in aparatele de uz casnic, dar și in materialele de constructii, ne poate afecta grav sanatatea.

Cercetătorii nu au avut cum sa măsoare toxicitatea substanțelor chimice nou descoperite, dar similitudinea lor moleculară cu a altor produse controversate: aditivii BHT și BHA, sugerează că acestea merită un studiu ulterior. În timp ce sunt încă utilizati pe scară largă, substantele chimice sintetice BHT și BHA au un efect cunoscut asupra sănătății. Acestea sunt folosite ca antioxidanți în multe produse, inclusiv produse alimentare, produse cosmetice, produse farmaceutice, materiale plastice și in unele unsori pe baza de petrol și lubrifianți. BHT a fost deja demonstrata capacitatea acestuia de a provoca mutatii, tumori și efecte endocrine la animalele testate. Acesta a fost responsabil pentru raspunsuri alergice la oameni. BHA poate imita, de asemenea, hormonul feminin estrogen.

Cercetatorii au testat sase aditivi antioxidanți comerciali, dintre care patru au avut structuri similare cu cea a BHT-ului. În prezența căldurii și a talcului, aditivii au pierdut părți ale structurilor lor chimice într-un mod previzibil. Acest lucru înseamnă că, predictibilitatea descompunerii acestora la temperatura ar permite chimistilor să anticipeze si ce se va întâmpla atunci când noii aditivi sunt expusi la caldura si sa proiecteze procesele de degradare ceva mai sigure.

Chimisti au arătat că, deși cei mai multi dintre aditivii puri au fost stabili la 115 grade Celsius (239 grade Fahrenheit), tot acest echilibru a fost perturbat când talcul a fost prezent in masa plasticului. Unele, de asemenea, au prezentat un echilibru precar, atunci când acesta a fost amestecat cu PP. PP in general se topește mai sus de 130 grade Celsius (266 Fahrenheit). Dacă aditivii au fost amestecati pentru a forma din plastic topit, la temperatură înaltă, aceasta ar duce tocmai la degradarea lor, și astfel, noi substanțe chimice necunoscute dar cu greutate moleculară mică, ar rezulta.

Scăderea observată în termeni de greutate moleculara poate conduce evident la migrația rapidă a acestor noi compusi formati din plastic.

Iata cum, un plastic considerat sigur este de fapt extrem de periculos!

New Post has been published on http://bit.ly/2jePcQR

Cum să recunoasteti plasticele, in special pe cele periculoase! (IV)

Plastic # 4: polietilenă de joasă densitate (LDPE)

LDPE reprezintă polietilenă de joasă densitate, care este un termoplastic obtinut din petrol. Acesta este teoretic considerat ca fiind al doilea cel mai sigur plastic disponibil pe piata, dupa HDPE, deoarece este aproape inert din punct de vedere chimic.

Aceste tip de material plastic se gaseste in sacii de curatatorie, ziare, reviste, pungi de pâine, folii ce protejeaza alimentele congelate dar si produsele proaspete  (laptele, iaurtul, chefirul) și evident saci pentru resturile menajere, foliile de aluminiu ce captusesc cutiile de carton pentru produsele alimentare sunt acoperite tot cu acest material. Este folosit la fabricarea foliilor de psihiatrie, a acoperirilor cutiilor de carton pentru lapte si a cupelor pentru băuturi calde și reci. LDPE mai este folosit si pentru confectionarea capacelor de container, a jucăriilor, și a sticlelor comprimabile (cum ar fi cele pentru miere și muștar).

LDPE este considerat un plastic de risc scăzut.

Dar, un studiu 2011 a subliniat, ca cele mai multe produse din material plastic exercita un efect chimic de reducere a activitatii estrogenice – inclusiv LDPE. Produsele chimice având activitate estrogenică (AE) sunt suspectate de faptul ca provoca probleme grave de sănătate, în special in doze mici atat la mamifere fetale cat și la minori. Expunerea la AE a fost demonstrat deja ca are capacitatea de a modifica structura celulei umane, situatie care prezintă potențiale riscuri pentru sugari si copii.

Observatie: din toate elementele din plastic disponibile în comerț (recipienti, ambalaje, pungi) se scurg cantități detectabile de substanțe chimice care au AE, mai ales daca aceste elemente din plastic sunt expuse la apa la temperatura de fierbere, la lumina soarelui (UV) și / sau la microunde (telefonul GSM sau cuptorul cu microunde). Este demn de remarcat faptul că, așa cum a subliniat si NPR, „Studiul nu se refera la riscurile pentru sanatate. Este pur și simplu legat de întrebarea dacă produse din materialul plastic comun exercita actiune depresiva prin substantele chimice estrogene continute – altele decât BPA (deja recunoscut ca posedand aceasta activitate).”

New Post has been published on http://bit.ly/2hKAICQ

Cum să recunoasteti plasticele, in special pe cele periculoase! (II)

Plastic # 2: polietilenă de înaltă densitate (HDPE)

HDPE reprezintă polietilenă de înaltă densitate, care este un termoplastic obtinut din petrol. Acesta este teoretic considerat ca fiind cel mai sigur plastic disponibil pe piata, deoarece este aproape inert din punct de vedere chimic. Acest plastic este foarte utilizat pentru fabricarea sticlelor de lapte, apă, suc, cosmetice, sampon, diverse feluri de mâncare, salata și detergenți de rufe și de curățare de uz casnic. Genti pentru alimente și garnituri, cutii de cereale, de asemenea, sunt realizate diferite seturi de cutii pentru excursii, recipienti pentru medicamente.

HDPE este considerat un plastic de risc scăzut.

Dar, un studiu 2011 a subliniat, ca cele mai multe produse din material plastic exercita un efect chimic de reducere a activitatii estrogenice – inclusiv HDPE. Produsele chimice având activitate estrogenică (AE) sunt suspectate de faptul ca provoca probleme grave de sănătate, în special in doze mici atat la mamifere fetale cat și la minori. Expunerea la AE a fost demonstrat deja ca are capacitatea de a modifica structura celulei umane, situatie care prezintă potențiale riscuri pentru sugari si copii. Observatie: din toate elementele din plastic disponibile în comerț (recipienti, ambalaje, pungi) se scurg cantități detectabile de substanțe chimice care au AE, mai ales daca aceste elemente din plastic sunt expuse la apa la temperatura de fierbere, la lumina soarelui (UV) și / sau la microunde (telefonul GSM sau cuptorul cu microunde). Este demn de remarcat faptul că, așa cum a subliniat si NPR, „Studiul nu se refera la riscurile pentru sanatate. Este pur și simplu legat de întrebarea dacă produse din materialul plastic comun exercita actiune depresiva prin substantele chimice estrogene continute – altele decât BPA (deja recunoscut ca posedand aceasta activitate).”

New Post has been published on http://jurnalulbucurestiului.ro/cum-sa-recunoasteti-plasticele-in-special-pe-cele-periculoase-i/

Cum să recunoasteti plasticele, in special pe cele periculoase! (I)*

Cu aceasta serie de 8 articole va voi prezenta la ce va expuneti utilizand banalul „plastic”, simbolul generatiei, principalul poluator al marilor si oceanelor, dar si al nostru al tuturor, direct sau indirect.

Produsele chimice conținute în materialele plastice pot fi destul de dăunătoare. Dat fiind faptul că termenul „plastic” poate însemna o mare varietate de substanțe, este dificil să știm care sunt cele periculoase pentru sanatatea noastra. Asa ca m-am gandit sa va prezint tot ce trebuie să știți despre „plastice” și impactul lor asupra sănătății dumneavoastră. Producătorii de materiale plastice adauga de cele mai multe ori diferite substante chimice complexe si uneori extrem de toxice materialelor plastice pentru a le da caracteristicile dorite, adica exact cele pe care le căutați (culoare, textura, duritate, aspect), extrem de apreciata fiind flexibilitatea, rezistenta, si toate acestea in conditiile in care costul de producție trebuie sa fie extrem de redus (asta ca sa fie un profit maxim). Aceste componente adaugate masei plastice pot include ftalați, bisfenol A (BPA) si B (BPB), eteri polibromurați de difenil (DEPB) și tetrabromobisfenol A (TBBPA) – substante care, toate contribuie la modificarea expresiei (biosintezei) hormonale, atat la animale cat si la om. Aceste substanțe chimice sunt cunoscute drept compuși care afectează sistemul endocrin (EDC) și se numesc perturbatori endocrini (gasiti un articol pe aceasta tema chiar pe LI) fiecare afectează diferite elemente ale biosintezei hormonale (de exemplu, inducerea activitatii estrogenice, a homeostaziei prin perturbarea sintezei hormonilor tiroidieni, anti-androgeni și așa mai departe). De asemenea, unele produse chimice care sunt realizate din monomeri prin polimerizarea acestora in anumite conditii catalitice si care sunt deja cunoscuti si calitatile cauzatoare de cancer generate de mutatie sau inducere au fost evidentiate deja prin numeroase studii. Și totuși, pe langa aceste substante mai apar si alți compuși, compusi ce conțin chiar metale grele, neurotoxice sau toxice generale. Aceste substanțe chimice pot intra în corpul uman într-un număr foarte mare de moduri și la diferite niveluri, afectand in mod dramatic sanatatea. Multe dintre ele se infiltreaza în mediul inconjurator în timpul procesului de producție dar si ca deșeuri. Ele ajung astfel in contact cu noi si patrund direct sau indirect prin respiratie sau digestie in organismul nostru. Chiar daca incerci sa eviti pe cat posibil, datorita poluarii ele ajung în cele din urmă in contact cu organismul uman. Deosebit de frustrant este faptul ca aceste tipuri de interacțiuni sunt (în mare parte) dincolo de controlul nostru, astfel încât, în sensul acestei discuții, am de gând să ma concentrez exclusiv pe materialul plastic care este utilizat pentru a stoca și livra produse alimentare, băuturi, medicamente, și orice altceva care poate fi ingerat direct și conștient (inclusiv prin intermediul jucariilor de plastic, deoarece copiilor mici și sugarilor le place sa le introduca in gura, asta ca sa vada ce este cu respectiva jucarie, si din pacate curiozitatea lor costa). Din fericire, există un sistem de clasificare, numit „Codul de Identificare Resin”, care descrie tipul de rășină plastică folosita pentru a face un container sau o sticlă tip PET. Cele mai multe recipiente și ambalaje ar trebui să aibă astfel un număr imprimat pe ea, o serie de la unu la șapte. În analiza noastră, am inclus link-uri către studii deja publicate care arata riscurile potențiale asociate cu fiecare tip de material plastic. Acolo unde este posibil, am prezentat in urma consultarii studiilor care implica drept subiecti de testare bietele animale, mai ales atunci când nivelul de toxicitate scade sub nivelurile periculoase pentru om. Dumneavoastra ar trebui să interpretati și utilizati aceste informații într-un mod care sa va fereasca de probleme. Sa incepem deci, ca din acest moment, cu ceea ce trebuie să știți despre diferitele tipuri de materiale plastice:

Plastic # 1: polietilen tereftalat (PET)

PET este o abreviere pentru polietilen tereftalat. Aceste materiale plastice sunt de obicei folosite pentru a pastra băuturile răcoritoare, apă, suc, bauturile energizante pentru sportivi, bere, apă de gură, ketchup și sosuri pentru salata . Sunt, de asemenea, folosite ca recipiente pentru untul de arahide, jeleu, gem și uneori murături. Acest tip este, de asemenea, utilizat în film, rezistent in cuptor dar și la captusirea tăvilor alimentare utilizate pentru cuptorul cu microunde (despre toxicitatea cuptorului cu microunde am discutat deja intr-un alt articol pe LI). Acest plastic este considerat a fi sigur dar, există unele aspecte de care trebuie sa fiti conștienți. Problema principală o constitue antimoniul, un element metaloid cu potential toxic extreme, acesta se extrage din PET la temperaturi ridicate. Rata de extractie crește cu cresterea temperaturii. În mod normal, cantitatea de antimoniu care se infiltreaza in plasticul lichid este cu mult sub nivelul maxim de contaminare conform Agenției pentru Protecția Mediului din State. Dar aceasta presupunere se bazeaza pe faptul că metaloidul ramane in masa containerului, la temperatura camerei!

Potrivit Centrului American pentru Controlul Bolilor (CDC), antimoniul poate cauza probleme acute si cronice de sanatate, cum ar fi diaree, vărsături și ulcere gastrice. Studiile indică faptul că depozitarea acestor sticle pe perioade lungi de timp și la temperaturi crescute, poate avea ca rezultat prezenta unor concentratii nesănătoase de antimoniu in lichidul sau mancarea pastrata in astfel de vase. De exemplu, o sticlă depozitata la 60 °C timp de 176 zile va produce niveluri nesănătoase (nivel maxim de contaminant (MCL) ajungand la o concentratie de 6 ppb), concentratie atinsa insa rapid daca PET-ul este depozitat la 85°C, timpul scurtandu-se la doar 1.3 zile. Acestea sunt temperaturi foarte rezonabile și ar sunt usor de atins in în garaje aflate in bataia soarelui sau in mașinile parcate in afara umbrei, evident ca doar în timpul verii. Cum temperaturile la noi, in bataia soarelui, sunt deja destul de ridicate, situatia e cu adevarat ingrijoratoare. Acum trei ani, un studiu a aratat ca expunerea la microunde poate crește în mod semnificativ rata la care se extrage antimoniul din sticlele tip PET.

***

Recomand ca producătorii de sticle de plastic sa spele sticlele înainte de prima utilizare in special pentru a îndepărta impuritățile metalice de antimoniu (stibiu). Asta daca citeste cineva si este interesat cu adevarat de sanatatea semenilor sai.

***

Și în 2012, un studiu a indicat faptul ca, in plus fata de antimoniu, compușii bromurati se pot infiltra, de asemenea, din sticlele tip PET in continutul acestora. Bromul, un element al sistemului periodic care este lichid la temperatura camerei, poate irita pielea, mucoasele, și țesuturile. Dar din studiu nu reiese foarte clar in ce conditii se ajunge la situatiile in care concentrațiile de brom extrase ajung la niveluri periculoase pentru om.

Un studiu care a analizat 63 de marci de apa imbuteliata produse în Europa și Canada au găsit concentrații de antimoniu, care au fost mai mari de 100 de ori decat nivelul tipic gasit in apele subterane curate (2 părți per trilion). De asemenea, acest studiu a constatat că, cu cat sta mai mult o sticla de apa pe un raft – într-un magazin alimentar sau in frigider – cu atat este mai mare doza de antimoniu (stibiu) prezent. Se crede că, cantitatea de antimoniu extrasa din aceste sticle tip PET diferă în funcție de expunerea la soare, la temperaturi mai ridicate, și la diferite niveluri de pH (atentie la acest aspect!). Compușii bromurati au fost, de asemenea prezenti in studiu, constatandu-se că acesta se infiltrează din masa de PET in continutul acestuia. Bromul este un element toxic cunoscut pentru acțiunea sa ca depresant al sistemului nervos central și poate conduce la o serie de simptome psihologice cum ar fi paranoia acută și alte simptome psihotice.

Este bine cunoscut faptul că trioxidul de antimoniu se extrage în băuturile care sunt îmbuteliate în materiale plastice de tip PET și mai mult, cu cat termenul de valabilitate este mai generos, cu atat mai toxice devin bauturile continute. Potrivit studiilor canadiene asupra apelor subterane, continutul tipic al acestora in stibiu este de aproximativ două părți per trilion, dar in apa imbuteliata proaspăt acest continut are medii în jur de 160 de PPT, ridicându-se la 630 PPT în termen de 6 luni. În toată Europa, apa îmbuteliată medie conține 350 PPT, dar în Germania, apă la PET care a fost îmbuteliata timp de 6 luni a conținut o valoare imensa, de 700 PPT. Antimoniul este foarte similar cu arsenicul in ceea ce priveste toxicitatea. În cantități mici, intoxicațiile cu antimoniu provoacă dureri de cap, amețeli, și depresie. Doze mai mari produc vărsături violente și frecvente și pot duce la deces în câteva zile. Un alt compus dizolvat din materialele plastice de tip PET este pentafluorură de stibiu, care reacționează cu mulți compuși diferiți. Aceste materiale plastice sunt produse folosind acid fluorhidric și benzen. Substanțele chimice sunt atat de toxice în timpul etapei de producție, incat chiar și o cantitate foarte mică în contact cu pielea poate fi fatala.

Sfarsitul primei parti!