Toata lumea din familia noastra (2012)
Ce bine e când în cinematografia noastră apar oameni ca Radu Jude care ne scot din minimalismul intelectual și prețios în care, de dragul atenției de la festivalurile consacrate, ne-au cufundat mai mulți autori de film de-aici, de pe la noi. Gata cu cenușiul, gata cu mitocănia, gata și cu zecile de minute în care nu se întâmplă nimic, gata și cu jocul din vârful buzelor sau cu suptul firesc al măselelor între replici. A nu se înțelege că Radu Jude ar fi singurul care nu se lasă purtat de trend, dar fiecare astfel de film, care nu alungă publicul românesc din cinematografe, e o ca un strop de apă în mijlocul deșertului și trebuie apreciat ca atare.
Marius (Șerban Pavlu), sau Mariusică, cum mai e alintat uneori, e un tată divorțat care se duce să-și ia fetița din custodia mamei ei pentru câteva zile, așa cum legea îi permite, pentru a o duce la mare. Doar că mama (Mihaela Sârbu), fosta soție, nu prea vrea să i-o dea, sub pretextul că fetița e răcită, iar Marius ar cam vrea să o ia, și de aici conflictul. Doar că Radu Jude controlează atât de bine ridicolul, elementul cheie al filmului, încât toate ciocnirile conflictuale au efect comic. La început Marius e personajul liniștit și cumpătat, iar personajele din jurul lui sunt cele care par ridicole. Dar vom ajunge și în momente în care Marius, până atunci pilonul central, reperul de justețe al poveștii, ajunge să fie cel ridicol și absurd. Din cum se dezvoltă lucrurile e din ce în ce mai clar că nu există un vinovat pentru dezbinarea și conflictul actual, chiar dacă suntem înclinați să empatizăm cu Mariusică, însă dincolo de situațiile comice observăm că Sofia (Sofia Nicolaescu), fetița celor doi, este singura care nu are nicio vină pentru ce i se întâmplă. Din punct de vedere actoricesc povestea n-ar putea exista fără Șerban Pavlu, prezent în aproape toate cadrele din film, care construiește perfect disperarea unui personaj care nu știe ce înseamnă a fi împlinit și care e pe cale să piardă totul. Extraordinară e Tamara Buciuceanu în rolul soacrei, atât în momentele comice, cât și în cele de vulnerabilitate, jucate impecabil, ca și Alexandru Arșinel și Stela Popescu, părinții lui Marius.
Toată lumea din familia noastră e o vizune comică asupra situațiilor absurde în care te aduce disperarea și neputința. Adevărata dramă începe după ce se termină filmul, dar felul firesc în care tensiunea se acumulează și conflictul se dezvoltă până la proporții ireparabile e și un studiu de caz extraordinar, și o comedie de calitate de care publicul românesc are mare nevoie.
