Reposting from La blouse roumaine:
“ ZILELE LUPILOR
animale venerate de români
"Ciclul sărbătorilor cuprinse între 14 noiembrie şi 6 decembrie, deşi concentrează numeroase elemente rituale specifice unui scenariu de renovare a timpului, nu deschide sau închide, aşa cum ne-am fi aşteptat, un sezon sau un an economic (agrar, pastoral). Dar chiar această excepţie de la regula generală e un semn că scenariul ritual de la sfârşitul lunii noiembrie şi începutul lunii decembrie ţine de un strat de credinţe foarte vechi, probabil vestigii ale culturii geto-dace. Acum începe o avalanşă de sărbători dedicate lupului, animal totemic al dacilor şi al altor popoare antice, încep Filipii de Toamnă, zeităţi străvechi sărbătorite şi moştenite până la sfârşitul secolului al XlX-lea pe linie matriliniară. După unele credinţe populare, în această perioadă calendaristică ar începe adevărata iarnă.
Ca orice început de perioadă calendaristică, acest an nou ritual cuprindea o suită de obiceiuri care se cereau efectuate pe parcursul mai multor zile. Perioada se deschidea pe data de 14 noiembrie, la Filipii de Toamnă şi Lăsatul Secului de Crăciun, şi se încheia pe data de 6 decembrie, la Sânnicoară. Între aceste limite poporul sărbătorea încă două zile importante: 21 noiembrie, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, numită în Calendarul popular Ovidenia sau Filipul cel Şchiop, iar pe 30 noiembrie, când cădea Sântandrei."
Ion Ghinoiu - Sărbători și Obiceiuri românești
„Există în imaginarul ţărănesc tot felul de reprezentări incerte şi temute care mare bine nu fac, dar pot face rău, uneori un rău de moarte. Pentru Filipi, femeile ţineau post, se fereau să spele rufe şi, mai ales, nu prelucrau lână, adică nu scărmănau, nu periau şi nici nu torceau. Filipii erau mulţi, nici o femeie nu-i păzea pe toţi. Fiecare vedea de câţiva. Fata primea Filipii de zestre de la mama ei sau îi moştenea de la soacră. În felul acesta, Filipii, care erau protectori ai lupilor, deveneau şi păzitorii casei. În ce mă priveşte, am fost frapată de faptul că o problemă atât de gravă cum era frica de lup fusese încredinţată spre rezolvare exclusiv femeilor. Bărbaţii luptau cu bâta, femeile aveau soluţii mai subtile”
Irina Nicolau
Foto - Muzeul Etnografic al Transilvaniei
Vlad Dumitrescu”
