“Am iubit de când mă știu Cerul verii străveziu, Despletitele răchite, Curcubeiele pe stânci Ori pădurile adânci Sub ger alb încremenite. Mi-a fost drag pe bărăgane Să văd fetele morgane Ori pe crestele din munte Joc de trăsnete rotunde, Scurgerea cocorilor, Pacea înălțimilor, Semeția pinilor Plini de scama norilor. Am iubit iubirea pură, Floare roșie pe gură Și în inimă arsură, În priviri zăpezi candide Și-n piept voci necontenite. M-a înfiorat ades Tot ce gândurile țes Pe al filelor polei Dansuri repezi, legănate, De pe arcuri înstrunate, Săgetarea de idei... Toată-această măreție Ne-a fost dată din vecie...”